Invenţiile care au schimbat automobilul şi oamenii din spatele lor

De-a lungul istoriei au existat câteva licăriri ale inteligenţei umane care au făcut ca lumea să meargă înainte, şi nu înapoi. Următoarele pagini reprezintă un omagiu adus oamenilor care au făcut ca maşinile de azi să fie confortabile, economice şi – poate mai important decât orice altceva – sigure.

Invenţiile care au schimbat automobilul şi oamenii din spatele lor Invenţiile care au schimbat automobilul şi oamenii din spatele lor

 


Aşa cum probabil ţi-ai imaginat, tehnologiile de care te bucuri în fiecare zi în maşina personală au fost inventate de nişte oameni. Dacă nu ştiai cine au fost acei oameni, ţi-am pregătit un material care să te dumirească.

Motorul cu ardere internă

Tânărul acesta chipeş din imagine este nimeni altul decât Nikolaus Otto. Dacă nu ţi se pare cunoscută figura lui, nu trebuie să ai mustrări de conştiinţă, fiindcă neamţul mustăcios a trăit în anii 1800, atunci când inventatorii de pe mapamond lucrau la proiecte asemănătoare fără să ştie unul de altul.

Fiul unui fermier, Nikolaus August Otto a lucrat ca om de afaceri la Frankfurt, după care s-a mutat la Köln, unde şi-a propus să dezvolte motoarele gândite de francezul Étienne Lenoir.
În 1864, Otto îl cunoaşte pe inginerul Eugen Langen, iar acesta din urmă, având o experienţă mai mare în industrie, a recunoscut imediat potenţialul proiectelor lui Otto. Astfel, la doar o lună după întâlnirea celor doi, se naşte compania NA Otto & Cie. Apoi, la EXPO Paris din

1867, motorul produs de compania celor doi a câştigat marele premiu.
În principiu, acesta funcţiona la fel ca motorul gândit de Étienne Lenoir, însă consumul de gaz era de două ori mai mic, aşa că a devenit instantaneu un succes comercial, NA Otto & Cie ajungând să producă 634 de motoare pe an în 1875. Cu toate acestea, motorul în cauză nu este propulsorul pe care îl ştim cu toţii astăzi.

Acesta a apărut în jurul anului 1876, când Otto lucra împreună cu Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach, adică oameni care au pus bazele gigantului auto mondial Daimler. Atunci, Otto a reuşit să construiască primul motor cu ardere internă în patru timpi funcţional, deşi brevetul fusese obţinut în 1838 de un anume William Barnett.

Aşa arată motorul primului automobil din istorie – Benz Patent-Motorwagen – gândit de Benz însuşi, separat de planurile lui Otto.

Propulsorul creat de Otto nu a fost, însă, destinat automobilelor, ci utilajelor mecanice. Dar, chiar şi aşa, germanul a rămas în istorie drept omul care a reuşit să pună în mişcare o lume întreagă, deoarece motorul său a fost adaptat de aproape toţi micii producători de maşini ai secolului trecut.

Demarorul

Ritualul prin care se porneşte astăzi o maşină este extrem de simplu . Nu trebuie decât să urci la volan şi să dai la cheie, sau - dacă e o maşină mai nouă – să apeşi pe un buton. Dar lucrurile nu au stat aşa întotdeauna.

Această „jucărie” te ajută să porneşti motorul în fiecare zi, fără să îţi rupi mâna

De fapt, timpul necesar pentru pornirea automobilului în urmă cu 100 de ani se apropia uneori chiar şi de 30 de minute. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, existau şanse destul de mari să te alegi şi cu o mână ruptă în urma acestui proces.

Pe vremuri, nu oricine putea să pornească o maşină

Mai exact, pe vremuri, maşinile trebuiau pornite manual, cu ajutorul unei manivele care, prin rotaţia sa, punea în mişcare motorul. Doar că atunci când motorul începe să funcţioneze, învârte şi manivela pe care omul ţine mâna, ceea ce poate duce la ruperea unei încheieturi, fiindcă mişcarea propulsorului nu e chiar cea mai fină din lume.

Mai nou, au dispărut şi cheile, fiind înlocuite cu butoane de pornire
Toate acestea au dispărut, însă, în anul 1896, când inginerul britanic H. J. Dowsing a montat primul demaror electric pe un automobil, mai exact pe un Arnold (adică un Benz Velo modificat). Apoi, în 1911, americanii Charles Kettering şi Henry Leland au primit brevetul pentru primul demaror electric din Statele Unite ale Americii şi nu a durat mult până când Cadillac a adoptat această invenţie pe modelele sale de serie.

Maşina electrică

Oricât de ciudat ar părea, maşinile electrice nu sunt o invenţie modernă, ci au rădăcini înfipte adânc în trecut. Gândeşte-te că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, platformele de forare după petrol în adâncurile oceanelor erau doar nişte vise obraznice ale inventatorilor şi că proprietarii de maşini cu motoare cu ardere internă erau nevoiţi să cumpere combustibil de la farmacie, şi nicidecum de la benzinărie, fiindcă acestea nu existau.

Detroit Electric Brougham (1916), una dintre cele mai populare maşini electrice ale secolului trecut

Aşa se face că în anul 1884, după inventarea bateriei reîncărcabile de către francezul Gaston Planté, inventatorul britanic Thomas Parker, acelaşi om care a introdus curentul electric la metroul londonez, a creat prima maşină electrică utilizabilă în fiecare zi. Sigur, înaintea lui au existat mai multe încercări asemănătoare, începând cu o bicicletă electrică prezentată de austriacul Franz Kravogl la Paris în 1867 şi terminând cu un triciclu inventat de francezul Gustave Trouvé în 1881, însă nici una dintre acestea nu era suficient de fiabilă pentru uzul zilnic.

Prima maşină din istorie care a ajuns pe Lună a fost electrică (Apollo 15 Lunar Rover, 1971)
Parker a folosit propriile sale baterii reîncărcabile, create din dorinţa de a curăţa aerul Londrei de fum şi poluare. Îţi sună cunoscut? Şi mie, doar că este vorba despre sfârşitul anilor 1800, şi nu de secolul al XXI-lea.

Tesla Model S, modelul care a marcat revenirea în forţă a maşinii electrice în modernitate

Peste ocean, în Statele Unite ale Americii, primul automobil electric a apărut în anul 1891, fiind creaţia lui William Morrison din Des Moines, Iowa. Spre deosebire de vehiculul inventat de Parker, care oferea locuri pentru trei persoane, maşina lui Morrison avea loc pentru şase oameni şi putea atinge o viteză maximă de 23 km/h.

Maşina hibrid-electrică

La fel ca în cazul maşinii electrice, maşina hibrid-electrică nu este o minunăţie născocită de vreun inventator în timpul său liber în secolul al XXI-lea, ci face parte din istoria extrem de bogată a automobilului.
În anul 1900, pe vremea când lucra la fabrica Lohner din Viena, tânărul Ferdinand Porsche a creat o versiune hibridă a modelului electric System Lohner-Porsche, botezată Lohner-Porsche Semper Vivus, care a devenit primul automobil hibrid-electric din istorie.

Aşa arată primul automobil hibrid-electric din istorie

Primele prototipuri au folosit două motoare electrice montate în roţile din faţă, în vreme ce motorul cu ardere internă funcţiona ca generator de energie electrică. Apoi, Porsche a adoptat un sistem cu patru motoare electrice, câte unul în fiecare roată, ceea ce a dus la inventarea primei maşini cu tracţiune integrală.


Citeşte mai departe în pagina următoare »