Cum sunt verificaţi poliţiştii? Teste psihologice din 1980. Ce preferi să fii: miel sau lup?

"Distanţa în kilometri dintre două localităţi este mai mare dacă este parcursă pe jos decât cu maşina?" ...

Cum sunt verificaţi poliţiştii? Teste psihologice din 1980. Ce preferi să fii: miel sau lup? Cum sunt verificaţi poliţiştii? Teste psihologice din 1980. Ce preferi să fii: miel sau lup?

„Ai minţit vreodată?/ Prefer să fiu „lup” şi să-i mănânc pe alţii, decât să fiu „miel” mâncat de ceilalţi / Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru”/ "Distanţa în kilometri dintre două localităţi este mai mare dacă este parcursă pe jos decât cu maşina?". Sunt doar câteva dintre „problemele” la care poliţiştii trebuie să dea un răspuns, în momentul de faţă, în cadrul testelor de personalitate periodice, despre care chiar ministrul de Interne a recunoscut că nu au licenţă.

Mai mult, testele sunt vechi de peste 40 de ani şi se găsesc la o simplă căutare pe Google, cu tot cu evaluarea rezultatelor în funcţie de răspunsuri.

Informaţia este confirmată de Dumitru Coarnă, preşedinte SNPPC, precum şi de Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni "EUROPOL. „Sunt într-adevăr întrebări din bateria de testare psihologică, însă mi-e greu să spun pentru ce categorie de personal”, a declarat Coarnă, pentru Gândul, precizând că există grile diferite de testare în funcţie de grade.

„Testarea psihologică în MAI a ajuns să fie o formalitate”, a declarat, pentru Gândul şi Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni "EUROPOL".

Mai mult el acuză că situaţia este păstrată intenţionat, în acest stadiu, de şefii din poliţie.

„Ce este şi mai grav este că, în prezent, este utilizată de şefi ca instrument împotriva poliţiştilor incomozi. Spun asta în condiţiile în care psihologii se află în subordinea inspectorilor şefi, iar aceştia le dictează pe cine să evalueze psihologic. În 99% din cazurile în care şeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabileşte că nu mai corespund cerinţelor de ocupare a postului, astfel că, de cele mai multe ori, li se retrage armamentul din dotare, sunt mutaţi abuziv şi, uneori, hărţuiţi sau stigmatizaţi în fata colegilor. Bateria de teste este folosită din 1970 şi nu mai corespunde cu realităţile societăţii în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi  criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem", a declarat, pentru Gândul, Cosmin Andreica.

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut, marţi, refacerea întregii proceduri de testare, după verificările efectuate ca urmare a arestării poliţistului suspectat de pedofilie, pentru că, în majoritatea unităţilor Poliţiei, se folosesc teste psihologice fără licenţă.

„Am discutat astăzi (marţi, n.r.) cu şeful centrului de psihologie din cadrul Ministerului şi am cerut ca împreună cu celelalte departamente cu competenţe să refacă întreaga procedură prin care se organizează activitatea de testare în Minister. Aceste testări trebuie să fie însoţite de fişe de cunoaştere, întocmite de superiorii ierarhici. În plus, este sarcina structurilor de integritate şi a celor de protecţie sa deţină informaţii despre posibilele vulnerabilităţi ale unui angajat. Toate aceste aspecte, coroborate, oferă o imagine completă despre vulnerabilităţile unui angajat. Cu această ocazie, am aflat cu stupefacţie că în majoritatea unităţilor din Poliţia Română se folosesc teste psihologice fără licenţă. (...) Anul acesta urmează să încadrăm în Minister 7.000 de oameni. Am transmis un avertisment foarte clar şi structurilor de protecţie internă şi de integritate să accentueze verificările pe care aceştia le fac pe linie de personal”, a declarat ministrul Carmen Dan, în cadrul unei declaraţii de presă.

În prezent, testarea psihologică pentru angajaţii MAI cuprinde un set de exerciţii destinate identificării nivelului de inteligenţă al celui investigat, urmat de un set de 100 de întrebări pentru stabilirea profilului său psihologic. Un astfel de test durează aproximativ 2 ore, iar întrebările sunt astfel construite încât repetă aceleaşi idei, formulate diferit, la un interval anume, în încercarea de a elimina tentativele de influenţare a rezultatului. Testarea psihologică este urmată de un interviu realizat de psihologul unităţii care durează, cu aproximaţie, 5 minute, susţin surse din Poliţie. O altă problemă ar fi şi numărul psihologilor, un specialist testând aproximativ 1.000 de politişti, scrie Gândul.

Pentru rezultate mai bune, psihologul ar trebui să fie mai aproape de poliţişti, să intre în contact cu aceştia frecvent,  pentru a-i putea cunoaşte mai bine. În realitate, poliţiştii se întâlnesc cu psihologul o dată la 3 ani.

Psiholog: Nicio testare psihologică nu poate, niciunde în această lume, să evidenţieze persoana în toată acurateţea ei

De cealaltă parte, psihologii spun că este  imposibil ca un astfel de test să dezvăluie înclinaţiile sexuale ale celui intervievat. Totuşi, testarea poate să scoată la iveală un profil psihologic înclinat spre violenţă, depresie sau acţiuni antisociale.

"Nicio testare psihologică nu poate, niciunde în aceasta lume, să evidenţieze persoana în toată acurateţea ei cu tuşele pozitive sau negative. De aceea trebuie făcută o foarte frumoasă cunoaştere a reputaţiei sociale a persoanei care vrea să acceadă în aceste instituţii. Reputaţia aceasta socială înseamnă comportamentul social, să se culeagă informaţii din vecinătate, despre familie, despre formarea profesională, modul în care se rapotează la valori. Iar aceasta reputatie socială trebuie coroborată cu testele psihologice. Dacă aceste lucruri nu se fac temeinic, într-un timp rezonabil, atunci se pot strecura foarte multe caractere cu disfuncţionalităţi în structurile respective", a declarat Tudorel Butoi, psiholog criminalist, pentru Mediafax.

Iată unele dintre problemele date poliţiştilor la testarea psihologică şi care, în funcţie de răspunsuri, ar trebui să indice personalitatea acestuia.

Răspundeţi cu DA sau NU:

Spun adesea „da” când aş vrea să spun „nu”
Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora
Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc
Sunt mai de grabă o persoană autoritară şi decisă
În general, cred că este mai uşor şi mai abil să acţionezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct
Mă tem să critic oamenii şi să le spun ce gândesc.
Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuţiile mele.
Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.
Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcţie o va lua.
Mi se reproşează adeseori că am spirit de contrazicere.
Nu-mi place să ascult pe alţii.
Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcţii mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.
Sunt considerat destul de descurcăreţ şi de abil în relaţiile cu alţii.
Întreţin cu ceilalţi raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare şi mai puţin pe dominare şi calcul.
Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.
Sunt timid şi mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acţiune neobişnuită.
Se spune că sunt nedescurcăreţ şi deşi este adevărat, asta mă supără, mă enervează.
Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul ” faţă în faţă”.
Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.
Sunt cam guraliv şi adesea retez vorba celorlalţi, fără să-mi dau seama de asta în timp.
Pentru a reuşi ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.
În general, ştiu la cine trebuie să fac apel şi mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reuşită.
În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.
Prefer să joc „cu cărţile pe faţă”.
Am tendinţa de a amâna ceea ce trebuie să fac.
Las adesea un lucru început fără a-l termina.
În general, mă manifest aşa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.
E greu să fiu intimidat.

Citiţi continuarea articolului pe gandul.info