Întâmplare paranormală în sistemul de amenzi. E un bezmetic la mijloc

O scrisoare pierdută

Întâmplare paranormală în sistemul de amenzi. E un bezmetic la mijloc Întâmplare paranormală în sistemul de amenzi. E un bezmetic la mijloc

 

Ştii cum e să iei o amendă când ţi-ai numărat banii de salariu şi ai rămas pe plus? Devastator! Te pregăteai să-ţi iei nişte air max-uri şi acum dai banii la Stat. Nu e prima oară, ştim că ţi s-a mai întâmplat. Şi conform legilor lui Murphy, atunci când ţi-e lumea mai dragă, te loveşte o d’asta. Dar să întregim şirul întâmplărilor.

Pleci din Bucureşti în Vest şi uiţi să plăteşti rovigneta pe 7 zile, acel minimum de 13 lei. A doua zi îţi dai seama că ai făcut prostia şi că nu va dura mult până te vei trezi cu amenda. Numai un noroc “blestemat” te poate salva de una dintre camerele pentru rovignete, 600 de km. Nu ai cum să scapi din asta. E ca şi cum ar trebui să mergi pe sârmă 600 de km. Cazi şi-ţi rupi gâtul.

Surpriza vine însă o dată cu amenda. Pentru că amenda nu vine imediat şi vine după luni de zile, uiţi complet de ea. Aşa că dimineaţa deschizi cutia poştală de la parter şi smulgi un plic alb la care te uiţi ca mâţa-n calendar, curca-n lemne şi viţelul la poarta nouă. Habar nu ai de unde e. Îţi dai seama că e ceva confidenţial pentru că fereastra aia transparentă e opacă şi nu-şi mai are sensul cuvântul care îi exprimă funcţia. Dar nu conştientizezi asta decât după ce deschizi plicul şi constaţi înştiinţarea de plată pentru amenda de la CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - exCNADNR) via CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutieră şi Infromatică – operator de date). Ok, totul în regulă, amendă, ştii că ai comis-o, plăteşti 125 de lei jumătate din minimum, dar rămâi cu o întrebare care te doare. Imediat după această poză cu conţinutul plicului aflăm de Statul Paralel :)

Iată plicul, faţă-verso!

De ce pe plic nu există numele expeditorului. Numai o căsuţă poştală la un oficiu poştal. Putea să fie o scrisorică de oriunde şi să nu o bagi în seamă. Am căutat pe Google căsuţa poştală şi oficiul poştal şi cu greu am găsit că aparţine CNAIR printr-un proce rătăcit din 2002.

 

Al doilea lucru după neîncrederea în sursa care a trimis plicul. Conform conţinutului din procesul verbal, poţi plăti cei 125 numai în 48 de ore de la data poştei. Astfel că, dacă ignori plicul şi conform regulii “nu răspund la numere necunoscute”, nu-l deschizi şi pierzi acel termen de 48 de ore, apoi plăteşti dublu. 

Ca să aflăm un răspuns la întrebarea noastră legată de prezenţa civilizată – zicem noi – a numelui expeditorului pe plic (aşa cum am învăţat de mici că pe un plic trebuie să fie trecuţi expeditorul şi destinatarul), am sunat la poştă. Acolo, o doamnă dispusă la explicaţii şi foarte atentă cu noi, ne-a spus că e opţiunea expeditorului să se “semneze” pe plic cu CP-OP (nu e C3PO din Star Wars). Poate să facă asta.

Mai departe, am sunat la CESTRIN şi am dat un mail, însă nu ni s-a răspuns 3 zile la rând la telefon în orice interval am fi sunat şi nici la mail nu ni s-a răspuns. Am vrut să aflăm exact acest lucru, de ce nu e trecut expeditorul pe plic.   

Am sunat şi la CNAIR la dispecerat şi ni s-a dat numărul serviciului de rovignete. Deci există un serviciu special în cadrul acestei instituţii (atenţie, este o instituţie!). Am vorbit cu o persoană pe a cărui nume nu l-am cerut. Dar ne-a spus că nu se poate. Nu se poate, dom’le. Noi trimitem numai recomandate (e adevărat cumva, pentru că scrie pe ea "termen de păstrare"). I-am explicat cu ultralux de amănunte că totul e adevărat şi că nu putea fi nicio înşelăciune. Este o amendă corectă, corect comunicată înăuntrul plicului, dar mai puţin îngrijită ca ambalaj. Un ambalaj care nu ne îmbia în niciun fel să deschidem scrisoarea. Putea să fie şi de la martorii lui Iehova sau de la SC FCSB SA şi s-o fi pus deoparte până am fi considerat noi că e cazul să deschidem plicul. Şi am fi pierdut acele 48 de ore, astfel. Unde mai pui că paranoia cu atentate şi cu anthrax e în floare.

Concluzia CNAIR-ului e că undeva s-a greşit, dar nu a plecat de la ei.

Autor Alexandru Banu

LATER EDIT AFTER NERVI - am luat în calcul şi greşeala poştei de a nu fi procedat conform recomandărilor - înmânarea conţinutului, destinatarului. Şi atunci ne-am spus. Ca o instituţie 2017 care e superioară şi pusă la punct cu mijloace informatice care măsoară şi micronul de viteză, nu e normal să te asiguri că ţi-ai făcut treaba până la capăt prin precizarea expeditorului pe plic? Ca să eviţi astfel de probleme? Acum, la rece vorbind, e adevărat că dincolo de multe alte disfuncţii majore în acest stat, importanţa acestei disfuncţii procedurale plecată dintr-o parte sau dintr-alta, e chiar un nimic.  

AFTER LATER EDIT AFTER NERVI - de ce nu ne puneţi şi nouă poza în plic dacă tot probaţi fapta cu poză şi ne reamintiţi asta în înştiinţare?