RATB, maşina timpului. Cum se circulă cu transportul în comun în 2018

În nicio altă ţară ...

RATB, maşina timpului. Cum se circulă cu transportul în comun în 2018 RATB, maşina timpului. Cum se circulă cu transportul în comun în 2018

Douăzeci de minute. 20. Timp în care poţi lua masa de prânz la birou sau în care îţi poţi face cumpărăturile la Mega din colţ. Sau timp în care, în Bucureştiul lui 2018, parcurgi două staţii de mers cu autobuzul. Un mijloc de transport rupt din alte vremuri, în care timpul se opreşte în loc. Şi nu porneşte decât ca să oprească din nou peste doi metri, la acelaşi semafor la care a mai oprit de două ori înainte.

În nicio altă ţară în care am mers cu transportul în comun nu mi s-a întâmplat să văd afişaje stricate în autobuze sau tramvaie. RATB-urile din Bucureşti sunt însă nişte maşini ale timpului, care te proiectează în trecut la fiecare călătorie. E o excepţie să mă uit pe ecranele din 133 şi să văd că afişează data şi ora corecte, cele mai multe rămânând încă blocate chiar şi cu 5 ani în urmă. E drept, sunt în acord cu ritmul în care merg autobuzele şi la fel şi cu felul în care arată.

În fabrica de tramvaie şi trenuri Pesa din Polonia, la vreo trei ore distanţă de mers cu maşina de Varşovia, se vorbeşte despre vehicule de transport în comun în care, atunci când trec pe lângă un restaurant, pe un ecran în interiorul tramvaiului să se afişeze imagini din restaurant, pentru călătorii care ar fi interesaţi să intre.

În Bucureşti, la câteva sute de ani distanţă în trecut, în 133 – şi nu e singurul, vă asigur – vocea din difuzor anunţă staţiile cu un delay de cel puţin trei opriri. Când autobuzul ajungea astăzi la Calea Victoriei, în difuzor se anunţa că urmează Piaţa Gemeni, adică cinci staţii în urmă.

Ce repere îşi pot lua turiştii – fie ei străini sau veniţi din provincie – când ar vrea să se orienteze într-un oraş pe care nu îl cunosc? Ce fel de capitală europeană care vrea să aducă turişti să-i vadă parcurile, clădirile (şi acelea cu bulină, 171 fiind pericole publice în caz de cutremur) sau străzile cândva numite ale Micului Paris, nu le pune la dispoziţie minimul necesar pentru a se orienta în oraş, adică un sistem de afişaj şi de indicaţii corecte în mijloacele de transport în comun?

Citeşte articolul complet în Ziarul Financiar