Să nu uiţi să iei unt. Aaa, şi un ASX 4X4 că nu mai avem

Un pic mai uşor pentru dv

Să nu uiţi să iei unt. Aaa, şi un ASX 4X4 că nu mai avem Să nu uiţi să iei unt. Aaa, şi un ASX 4X4 că nu mai avem

Asta este una dintre cele mai grele alegeri. Parcă şi la un apartment te hotărăşti mai repede. Că mai trebuie o lavabilă, că parchetul s-a cojit un pic, recondiţionezi, accepţi, e o casă, e normal să munceşti o viaţă la o locuinţă – vorba părinţilor noştri.

Dar când cumperi maşina, parcă îţi iei un gadget pe care îl vrei impecabil, nou-nouţ, fără zgârieturi, să fie al tău, să nu-şi mai fi urcat nimeni curul în ea. Astea sunt sentimentele care îi conving pe oameni să-şi ia maşini noi şi nu second hand. Sigur că mai sunt şi avantaje postvânzare şi la revânzare, dar impulsul la cumpărare e cel de parfum new car.

Partea traumatizantă a procesului e că până te hotărăşti ce maşină îţi iei, treci printr-un infern de decizii. Nu ştii ce formă de caroserie să alegi, ce motor, ce producţie, ce marcă sau care sunt avantajele ideale pe care le oferă vânzătorul la achiziţie. Până la urmă, preţul corelat cu puterea, design-ul, spaţiul şi costurile de întreţinere cam dau rezultatul corect.

Tot ce am vorbit noi aici generează un stres de-ţi vine să-ţi. Timp pe drumuri, consum psihic, alergat dintr-o parte într-alta, certuri cu prietena / soţia / iubita, suceli şi învârteli de-ţi vine să-ţi. Amazon şi alte companii au tot încercat să mute procesul ăsta online, să-ţi iei maşina ca pe un Playstation, s-o aducă un curier pe care îl cerţi că întârzie şi la sfârşit să-i laşi bacşiş 5 lei. Numai că ideea de a cumpăra online o maşină ... nu prea prinde încă. Vrei s-o vezi, să te urci în ea, să faci un test drive, să mai negociezi un covoraş sau un set de roţi de iarnă.

Sunt însă şi cumpărători hotărâţi, ori că au prea mulţi bani şi nu contează dacă dau nişte zeci de mii pe ceva care nu e chiar cum s-au aşteptat, ori că ştiu maşina de la un prieten şi poate că s-au şi dat cu ea, ori că pur şi simplu fac o alegere şi se roagă la Dumnezeu să fie cea corectă. Un lucru ştiu sigur. Că nu vor să cutreiere dealership-urile şi să-şi dea bătăi de cap. Sunt genul de oameni care intră în magazin şi iau primul pachet de unt. Nu se uită la ingrediente, la procentul de grăsime, la termenul de valabilitate sau la untul altor producători.

Aşa că Mitsubishi a făcut, în sfârşit, o platformă online numai pentru Anglia. Ca în cazul oricărui produs pe care îl iei de pe net, îl alegi, îi mai adaugi accesorii, alegi metoda de plată, finalizezi comanda şi livrarea (de la showroom sau acasă la uşă).

Pe site ai câmpuri de selecţie şi filtre în funcţie de ceea ce ai vrea să cumperi – maşină mare, mică, ieftină, cu puteri între atât şi atât, cu anumite dotări etc. Cam ăsta e viitorul şi nu prea mai avem timp să pierdem pe la dealeri, nu-i aşa?

Autor Alexandru Banu