Am fost la Salonul Auto Paris 2010 cu Dacia Duster

Călătoria cu Dacia Duster pe ruta Bucureşti – Paris – Bucureşti se poate rezuma la următoarele date: peste 4.700 km, mai mult de 300 de litri de motorină consumaţi şi peste 40 de ore de condus efectiv. Aceste date ascund, de fapt, un test amplu de anduranţă, consum şi fiabilitate al celui mai nou produs din gama producătorului autohton Dacia.

Maşina oferită de Dacia Rom\nia pentru a parcurge distanţa de lapunctul A la punctul B (unde A = Bucureşti, iar B = Paris) a fostun model Dacia Duster înechiparea de top, dotat cu propulsorul diesel de 1,5 litricapabil să dezvolte 110 CP. Dup[ cum ştim deja, Duster preiaplatforma tehnică a Daciei Logan, dar, în varianta de top, SUV-uleste echipat cu suspensie independentă pe spate, tracţiuneintegrală şi cutie de viteze cu şase rapoarte (ultimele două deorigine Nissan).

La orele 3 în noapte, ne-am urcat la bordul Daciei Dusterşi am plecat în călătoria noastră spre Salonul Auto dela Paris 2010. Lipsa traficului bucureştean la acea oră ne-aajutat să o "ştergem" rapid din Bucureşti. În aproximativ 40 deminute am adunat tot echipajul, iar în alte zece minute eram laieşirea din Bucureşti pe Autostrada A1.

Gândul că "în faţă", peste aproximativ 600 de kilometri, neaşteaptă un trafic civilizat şi o reţea vastă de autostrăzi, ne-afăcut să trecem mai uşor peste faptul că, până în zare, mai este destrăbătut o ţară plină de drumuri aglomerate şi singura legerespectată de o mare majoritate de şoferi este cea a junglei. Ojunglă populată cu personaje care mai de care mai dubioase şilipsite de orice urmă de respect. Dar astea sunt probleme laordinea zilei şi nu fac obiectul acestui test, acestei călătoriisau, de ce nu, aventuri.

Imediat după ieşirea din Bucureşti, se întinde în faţăbinecunoscuta şi controversata A1, un mic prilej de a vedeaDuster-ul la treabă în regim de autostradă. Deja putem să observămcomportamentul rutier al maşinii noastre. Dacia Duster estestabilă la viteze de până la 130 km/h, dar de la 100 km/h aparzgomote aerodinamice consistent. Am mai remarcat unzgomot, nu prea supărător, provenit de la mecanismele înmişcare.

Porţiunea de viteză pe autostradă, cum îi placeunui coleg să spună, s-a încheiat. Urmează în faţa noastră un drumsinuos, presărat cu gropi şi zone în construcţie. Datorităsuspensiei independente spate, Dacia Duster a demonstratcă este suficient de stabilă pentru o abordare mai alertă avirajelor, bineînţeles în limita bunului simţ şi fără atrece de limitările fizice ale caroseriei şi a întregului ansamblude rulare.

Mai departe, spre Sibiu, drumul prezintă un caracter specialfoarte periculos. Un drum de viteză presărat cu suişuri şicoborâşuri, iar, pe post de condimente, curbe cu grad ridicat depericol, pe o bandă sau două. Traseul solicită din plin "resursele"de stabilitate ale Dusterului. Într-un ritm alert, maşinase ţine bine pe şosea, arâtând din plin că Duster este omaşină matură, suficient de bună pentru a face faţă cu briodrumurilor noastre.

Următorul pas, trecerea graniţei pe la Nădlac. Poliţistiide frontieră nu ne-au reţinut cu întrebări inutile, şi gata, amlăsat România în urmă. Dar mai aveam de străbătut încă 40 de km dedrumuri, să le spunem normale, până la intrarea pe autostradamaghiară. Drumurile înguste şi relativ sinuoase ale maghiarilor nuprezintă diferenţe faţă de drumurile noastre, doar cu douăexcepţii: unu, parcă sunt mai puţine gropi şi, cel mai important,parcă participanţii la trafic arată respect faţă de restulcolegilor de drum.

Iată-ne ajunşi în aproprierea autostrăzii, dar surpriză,intrarea indicată de GPS-ul, nostru un NAVON N660, este închisă. Sunt lucrări dereamenajare şi, din nu ştiu ce motiv, la recalcularea traseului,GPS-ul pierde semnalul de la sateliţi, iar noiajungem într-o fundătură. Avem în faţă un drum realmente bombardatde excavatoarele şi utilajele drumarilor unguri. Decidem săîntoarcem maşina, iar între timp GPS-ul are semnal şi ne indică onouă rută spre intrarea pe autostadă, sau mai bine zis în mareareţea de autostrăzi europene.

Prin Ungaria, Austria şi Franţa limita de viteză este de130 km/h, deci nimic spectaculos, maşina comportându-seprecum pe A1, zgomote aerodinamice, acompaniate de ceva zgomote larulare. Dar până ce ajungem la ceea ce aş numi "adevăratele"autosrăzi, sau, cum le spun nemţii, "autobahn", să vorbim un pic deconfortul de la bordul lui Duster.

Poziţia şoferului se aseamănă foarte mult, evident, cucea din Logan, dar scaunele par a fi ceva mai bineprofilate, oferind un confort mai bun. Preţ de aproximatix 600 dekm prin România, gradul de oboseală cauzat de ergonomia înansamblul postului de conducere nu este atât de ridicat, precum laalte modele cu pretenţii.

Locul pasagerului din dreapta, cel puţin dinpunctul meu de vedere, este cel mai confortabil. Spaţiul este maimult decât suficent pentru picioare, iar, dacă vrei să prinzi şi unpui de somn, vei avea nevoie de o pernă, fie ea şi improvizatădintr-o geacă, să o pui între cap şi montantul B, distanţadintre umăr şi stâlp fiind mare.

La dus, am fost doar trei oameni în Duster, un adevăratrăsfăţ pentru cel din spate, care avea bancheta doar pentru el.Dimineaţa devreme, un coleg a încercat să recupereze câte ceva dinsomn, cuibărindu-se pe banchetă. Evident, confortul patului propriunu are cum să fie egalat de bancheta din Duster, iar ulteriorcolegul a mărturisit că moţăiala pe bancheta cam tare estechinuitoare, iar la fiecare curbă aluneca din cauzatapiţeriei din piele.

În drumul lung la care ne-am angajat am fost asistanţi atât desistemul GPS, cât şi de un sistem multimediaNext Base Click 7UNO, capabil să ruleze dvd-uri, darşi filme de pe stick-ul de memorie sau carduri SD. Ambele produsene-au fost puse la dispoziţie de compania Falcon Electronics şiaflaţi mai multe despre ele pe paginile următoare din acestmaterial.

Dar iată-ne ajunşi la graniţa dintre Austria şi Germania, otrecere prin vamă. Care vamă? Gata, suntem în Germania. Imediatdupă rularea câtorva kilometri pe teritoriul Germaniei, restricţiade viteză de pe GPS dispare. De ce? Simplu, pentru că suntem înGermania.

Ia să vedem ce poate maşina asta la viteză mare. La 140de km/h zgomotele de rulare aproape că nu se mai aud din cauzazgomotelor aerodinamice, iar, o dată cu creşterea vitezei,în mod evident, acestea din urmă devin şi mai puternice. Laatingerea vitezei de 160 de km/h începem să simţim o vibraţie întoată maşina. Acum părerile celor care au ocupat maşinasunt împărţite: vibraţiile puteau să fie de la cauciucuri, sau săfie vorba despre o limită la rezonanţă.

După discuţii aprinse pe tema asta, am ajuns la concluziacă sunt mari şanse să fie vorba de vibraţii de rezonanţă. Dacă devină ar fi fost pneurile sau jantele prost echilibrate, vibraţiilecauzate de acestea trebuiau să dispară o dată cu mărirea vitezei dedeplasare. Ceea ce nu era cazul la noi.

Se pare că punctul critic este în jurul vitezei de 170km/h, unde vibraţiile creşteau foarte mult în intensitate,aşa că am lăsat-o mai moale, la maximum 160 km/h în zonele fărălimitare de viteză. Oricum, viteza maximă de deplasare datăde constructor este de 168 km/h. În plus, e cam exageratsă privim Duster ca maşină de viteză, deoarece avantajele ei ţin dedomeniul offroad.

Cert este că la o viteză de croazieră de 130-140km/h maşina se comportă mai mult decât decent, estesuficient de stabilă (doar la vânt lateral puternic simţi nevoia săo laşi mai moale),are un consum de carburant mai mult decâtdecent pentru un SUV (noi am obţinut o valoare de 8litri/100 km pe autostrăzile europene), iar, dacă volumul sunetuluide la radio este ridicat, zgomotele maşinii sunt acoperite desunetul muzicii din boxe. Cu siguranţă, dacă s-ar fi utilizat maimulte materiale fono-absorbante, preţul maşinii ar fi fostaltul.

Cam atât despre maşină, să vedem cât de mult ne-au ajutatsistemul GPS Navon şi cel multimedia Next Base.

Citeşte mai departe în pagina următoare »