Criza auto nu afectează dorinţa de epatare

Probabil majoritatea dintre voi asociaţi proprietarii de maşini supersport cu nişte băieţi de bani gata, care urmează, mai devreme sau mai târziu, să-şi transforme bibelourile de sute de mii de euro în nişte epave fără roţi.

Criza auto nu afectează dorinţa de epatare Criza auto nu afectează dorinţa de epatare

Şi de ce se întâmplă acest lucru? Deoarece noi, presa, mediatizăm accidentele, mai mult sau mai puţin grave sau stupide, în care sunt implicate maşinile de vis. Însă ţin să precizez un lucru: nu noi suntem de vină pentru modul în care sunt conduse acele maşini.

Ultimele exemple de acest gen nu m-au făcut neapărat să râd (deşi un rânjet de satisfacţie răutăcioasă nu mi-am putut abţine), cât mai mult să îmi dau seama cât de periculos este să ai pe lângă tine în trafic un infatuat cu multe sute de cai putere sub pedală. Pentru că, să ne înţelegem, nu înseamnă că dacă ai dat nişte sute de mii de euro pe un supercar, banii aceia automat au cumpărat şi cunoştinţele necesare pentru pilotarea bolidului.

Cel mai stupid exemplu recent este păţania şefului Ferrari, care a "reuşit" să ajungă cu maşina Ferrari California pe nisipul din zona de siguranţă. Nu din neatenţie, ci pur şi simplu din prostie - a ieşit cu nonşalanţă cu Ferrari-ul California de pe asfaltul pistei de parcă ar fi intrat cu un SUV pe o plajă. Adică un exemplu elocvent de mentalitate "eu sunt superior oricărei situaţii". Probabil Luca di Montezemolo nici nu a simţit înţepăturile penibilului situaţiei...

Un alt exemplu care a stârnit hohotele a zeci de milioane de useri din toată lumea este cel al unui Bugatti Veyron filmat live când intra în apă. Da, o chestie care face toţi banii - sau, dacă am parafraza reclama la VISA, o fază nepreţuită: cum să arunci pe apa sâmbetei (aproape la propriu) un milion de euro, dintr-o neatenţie greu de înţeles. Trecând peste comicul situaţiei, oare ce s-ar fi întâmplat dacă acel Veyron mergea cu 250 la oră pe o autostradă aglomerată, iar proprietarul ar fi fost la fel de neatent?

Revin la Ferrari, pentru că, de această dată, nu mai vorbim de un caz care ar trebui să fie doar hazliu. Nu de puţine ori am văzut şi pe şoselele de la noi maşini destul de puternice, care făceau drifturi prin intersecţii sau pe străzi înguste. la bulgari, tipul din acest Ferrari California a comis-o.

A comis eroarea de a se crede infailibil pe şosea, mai ales că restul şoferilor îl lăsau să treacă. De ce? Din admiraţie pentru maşină, evident. Admiraţie greşit înţeleasă de cel de la volanul din Ferrari, căruia i s-a urcat la cap şi deznodământul a fost surprins pe cameră puţin mai târziu.

Totuşi, dacă Montezemolo a făcut greşeala pe circuit, iar şoferul din Bugatti şi-a băgat bijuteria singur în apă, de această dată vinovatul a implicat şi alţii în accident. Un accident uşor, e adevărat, fără victime - dar oare cum se pot cuantifica stresul şi timpul pierdut cu rezolvarea problemelor ulterior?

Eu unul nu am nimic împotriva celor care îşi permit să dea sute de mii de euro pe bolizi de sute de cai putere (fac abstracţie de invidia umană...). Atâta vreme cât nu mă simt ameninţat pe şosea de către aceştia, deoarece, în majoritatea cazurilor, exagerările inutile şi infantile de pseudo-piloţi scapă de sub control. Şi una este să vezi un morman de fiare pe circuit (adică ăla care a greşit e pe barba lui) şi alta să vezi aşa ceva în realitate pe şosea, cu implicarea şi a altora, eventual chiar a persoanei tale şi a celor dragi.

Însă drama nu se opreşte aici. Faptul că sunt atâţia iresponsabili pe şosele (iar cei cu maşinile scumpe atrag întotdeauna atenţia) duce la noi invenţii pentru sporirea siguranţei rutiere. Sincer, nu mi-aş dori să ajung doar pasager la volanul maşinii, iar electronica să o conducă efectiv - cum v-ar plăcea să fim nişte roboţei în şir indian?

Nu mă simt confortabil nici cu ideea ca toate arterele să fie înţesate de camere de filmat, pentru supravegherea circulaţiei - trecând peste argumentele ţinând de siguranţa circulaţiei, cum rămâne cu dreptul la intimitate sau stresul că există cineva care te urmăreşte tot timpul? Pare un scenariu de conspiraţie mondială, ştiu, dar este o realitate.

Mai mult decât toate astea, cel mai important rămâne respectul în trafic pentru ceilalţi. Care se pare că este invers proporţional cu preţul maşinii şi care este pur şi simplu înlocuit de tupeu şi nesimţire. De ce aici criza nu se face simţită, oare?