Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier

Duminică 14 martie 2011 a fost, cu adevărat, prima zi de primăvară, din punct de vedere al temperaturii şi soarelui. A fost, însă, şi o zi prolifică pentru poliţia rutieră. Iar eu am fost unul dintre contravenienţi. Dintr-o prostie.

Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier

Nu pot decât să fac haz de necaz de amenda pe care amluat-o duminică. Şi asta pentru că am "muşcat-o" pur şisimplu ca un fraier, în momentul nepotrivit, fără a intenţiona săfiu vitezoman din grandomanie sau, mai rău, să fac mişto depoliţie.

Lucrurile s-au petrecut mult mai simplu.

Zona Republica, pe unde limita de viteză este de 60 km/h, aşaîncât de obicei merg cu maximum 70 km/h dacă permite traficul, peprincipiul că "se pedepseşte depăşirea vitezei maxime admise cu maimult de 10 km/h". În plus, am văzut de multe ori pe acolo maşini depoliţie care "vânau" vitezomani, deci nu are rost să riscdegeaba ca să ajung cu două minute mai devreme unde vreau,nu?

Duminica aceasta prind la semafor o maşină în faţă. Se faceverde. Bag în treapta întâi, dar cel din faţă nu se mişcă.Fac semnal cu faza mare "trezireaaaa", el nimic. Dau unclaxon scurt, ca pentru cei pierduţi în reverie şi care uită să maiverifice culoarea semaforului. Gest încununat de succes, maşina dinfaţă se urneşte.

Trecem de intersecţie, dar remarc faptul că omul nu se grăbeşte.Înţeleg că e duminică, dar, dacă tot nu te grăbeşti, nu arfi mai logic să intri pe prima bandă, dacă suntem pe douăbenzi? Nu, tipul din faţă stabilizează viteza pe la 40km/h şi rămâne în faţa mea, pe banda a doua. În condiţiile în careeu nu eram ieşit la promenadă, ci mă interesa să ajung mai repedeîntr-un anumit loc.

Pentru că mi s-a mai întâmplat să dau de dobitoci care aveaurăspunsuri cretine dacă îi atenţionam prea mult în situaţii degenul ăsta, am decis să aleg soluţia cea mai rapidă: să trec eu peprima bandă şi să îl depăşesc. Zis şi făcut. Atâta doar căam accelerat puţin mai tare, pe motiv de mici nervi detrafic, aşa cum ni se întâmplă zilnic prin Bucureşti,nu?

Suficient pentru ca acul vitezometrului să ajungă la 80km/h, deşi eram doar în a treia, iar maşina cu care eramavea un motor de 1,4 litri şi 90 CP. În plus, nu am apăsat pedalaîn mod grăbit nervos, ci atât cât am considerat necesar pe momentsă trec de domnul foarte odihnit din faţa mea.

Ei bine, chiar când creierul îmi dădea comanda să o las maiîncet, că sunt peste 70 la oră, ce observ pe partea dreaptă, ascunsdupă un copac? Evident, un Logan MCV de poliţie. Într-ofracţiune de secundă am realizat că sunt 90% şanse să mă fi"pozat", iar agentul care mi-a făcut semn să opresc pedreapta, la vreo 200 de metri mai încolo, a dus şansele la1000%...

Din fericire, am fost prins cu doar 74 km/h, deci amendăminimă (14 km/h peste viteza maximă). Iar agentul s-acomportat foarte amical, ba a mai şi completat repede formularelerespective. Şi uite aşa m-am pomenit cu prima (şi, sper, singura)amendă de circulaţie pe anul 2011.

Sincer, nu mă deranjează că, în loc să merg cu prietena lacinema, va trebui să pierd timpul pe la cozi la administraţiafinanciară să-mi plătesc amenda - am greşit, am fost prins,plătesc, accept regulile jocului. Însă mă deranjeazăteribil cât de uşor am depăşit limita de viteză, în condiţii defoarte mică enervare, deşi, în mod normal, pe acolo mergtot timpul regulamentar.

Nici măcar nu am adus în discuţie în faţa agentuluicomportamentul celuilalt şofer, din cauza căruia am acţionat cu unasemenea deznodământ. Nu avea nici un sens. Şi asta din cauzasistemului care este aplicat: pedepsirea acţiunii, nuîncercarea de predeterminare a ei.

Probabil vi se întâmplă frecvent diverse situaţii în trafic, încare încercaţi să evitaţi vreun tembel sau să găsiţi o soluţie la oproblemă cauzată de vreun neatent în acel moment, darsfârşiţi prin a evita la limită un accident sau chiar săproduceţi unul.

Iar, în acest ultim caz, ajungeţi să plătiţiconsecinţele, deşi cauzele iniţiale sunt provocate dealţii. Orice încercări de disculpare devin penibile înfaţa organelor de poliţie - cu foarte puţine excepţii, când esteclar că la originea evenimentelor au stat alţii.

În rest, însă, cum pot să fiu disculpat eu pentru depăşireavitezei? "Domnule poliţist, mergea încet pe banda a doua în loc săintre pe prima bandă". Probabil răspunsul politicos ar fi fost"mergea în limitele legale de viteză, v-aţi grăbit. Şi aţi încălcatlegea". Evident, o întârziere de câteva secunde lasemaforul care nu stă prea mult pe verde nu e împotriva legii,nu?

Pentru că legile bunului simţ nu sunt întotdeauna similare culegile votate în parlamentul României. Iar a fi şofer sedovedeşte destul de greu: între neatenţia unora, nesimţirea altoraşi pedepsele poliţiei, trebuie să îţi păstreziluciditatea, calmul şi judecata sănătoasă. Pentru a supravieţui.Adică regulile dintr-o junglă.

Dacă nu reuşeşti, ajungi să plăteşti. Ca un fraier, decele mai multe ori.

oraan.ro