Editorial

Degeaba te chinui să aduci maşini în premieră, degeaba cheltuieşti sute de mii de euro pentru un stand, degeaba aduni o turmă de fete decoltate, dacă totul se pierde într-un eveniment cu alură de bazar oriental.

Editorial Editorial

Sînt genul de om care nu are răbdare. Nu am răbdare să stau la coadă – mai bine vin mîine, că poate mai găsesc ceva. Nu am răbdare să mă înghesui – poate e mai liber mai tîrziu. Nu-mi place în mulţime, deşi nu sînt agorafob. Şi chiar de ce mi-era frică nu am scăpat. Cozi interminabile, aglomeraţie, înghesuială de parcă s-ar fi dat BMW M3-uri pe gratis. Ăsta fost SIAB-ul, un eveniment care se vrea salon internaţional, dar nu e decît o glumă proastă.

De ani de zile merg la tot felul de saloane internaţionale şi cred că doar la Chişinău e mai penibil ca la noi. Două ore să intri în Salon, două ore să pleci pe un DN1 blocat ca în “Day After Tomorrow”, cînd toţi voiau să fugă din calea cataclismului. Odată ajuns, te chinui să găseşti loc de parcare, după care te strecori pe lîngă zona de toalete şi restaurante, printre utilitarele înghesuite mai ceva ca în metrou la Dristor la oră de vîrf.

Eliberarea nu vine nici atunci cînd intri. Trei corturi uriaşe, transformate în seră, chior luminate datorită generatoarelor incapabile să facă faţă miilor de becuri, nu sînt de ajuns pentru sutele de maşini şi miile de oameni care se înghesuie pe culoarele mai subţiri decît picioarele lui Olive a lu’ Popey Marinarul. Şi cum totul părea ca în hală la Obor, nu mai lipsea decît ploaia, care şi-a facut simţită prezenţa nu doar afară, ci şi în interiorul corturilor.

Să nu mai vorbim de lucrurile conexe: locuri de parcare prost amenajate, lipsa toaletelor – care a dus la cozi mai mari decît pe vremea lui Ceaşcă –, prea puţine restaurante şi spaţii în care expozanţii obosiţi, modelele anorexice şi vizitatorii storciţi de înghesuială şi-ar fi putut recăpăta forţele. Şi atunci mă întreb dacă a meritat efortul tuturor importatorilor să aducă modele pe care nu ai prilejul să le vezi peste tot. Brabus, AMG-uri, BMW M3, Audi A4, nu mai puţin de patru concepte (un record pentru SIAB), toate aceste maşini care ar avea nevoie de aer ca să respire şi de loc ca să fie admirate sînt sufocate în corturile scunde, de lumina obscură.

Organizatorul, APIA AMC, se laudă că SIAB-ul din acest an a avut mai mult loc decît oricînd. Cu toate acestea, spaţiul pare mai puţin decît acum 2 ani, cînd au fost cu 10 mărci mai puţin, din cauza absenţei Grupului Ţiriac. Mulţi se întreabă de ce nu s-a organizat Salonul la Romexpo. Locaţia e perfectă, în oraş, are destule locuri de parcare, multe spaţii expoziţionale şi chiar suprafeţe pe care ar fi încăput mirificele corturi de acum.

Şi, apoi, Romexpo e un spaţiu gîndit pentru expoziţii. Alţii se întreabă de ce nu se ocupă Primăria ca Bucureştiul să aibă un spaţiu expoziţional pe măsură. Ceea ce contează e că zeci de mii de vizitatori au fost nevoiţi să sufere pentru a vedea maşini tari şi că au plătit 15 lei pentru nimic. Ideea principală e că nimeni nu va face nimic pentru ca, peste doi ani, să avem un Salon mai bun. Degeaba te chinui să aduci maşini în premieră, degeaba cheltuieşti sute de mii de euro pentru un stand, degeaba aduni o turmă de fete decoltate, dacă totul se pierde într-un eveniment cu alură de bazar oriental.

Vrem un salon internaţional, însă nu avem decît unul banal, fără strălucire şi clasă, departe de evenimentele similare organizate în restul lumii. Şi mi-e greu să cred că, peste doi ani, un magician din Primărie va scoate pe lîngă iepuraşul din pălărie şi un centru expoziţional pe măsură, cu un acces facil şi destul spaţiu pentru exponate şi vizitatori.