Editorial

2.500 de dolari pentru Tata Nano? Cam atîta costă un laptop sau o cameră foto sau un LCD de foarte mari dimensiuni.

Editorial Editorial
De mic am învăţat că pentru lucrurile de bună calitate trebuie să plăteşti mai mult. Nu are rost să-ţi iei un lucru ieftin, pentru că va ţine mai puţin. Zicala “Cît dai atîta face” e perfectă în orice domeniu. De la pantofii abibas şi niche, la casetofoanele pamasoanic.

De ce această regulă nu e valabilă şi în industria auto? Pentru că jumătate din populaţia lumii chiar produce abibaşi şi pamasoanice pentru doi dolari pe zi şi nu ai cum să-i vinzi o maşină bună. Trebuie să-i dai ceva ieftin, cu un consum cît mai mic, cu dotări cît mai puţine. De vreo cinci ani, francezii de la Renault se tot chinuie să producă o maşină ieftină.

Pariul cu Loganul de 5.000 de euro a fost deja pierdut, pentru că nu găseşti o Dacie mai ieftină de 6.400 de euro, aşa că şi-au îndreptat atenţia către o ţară în care costurile de producţie sînt cu adevărat ieftine: India. În parteneriat cu producătorul local Bajaj, Renault a prezentat un concept care, la intrarea în producţie, adică peste doi ani, va costa 3.000 de dolari.

Dacă suma pare mică, atunci cum sună 2.500 de dolari pentru Tata Nano? Cam atîta costă un laptop sau o cameră foto sau un LCD de foarte mari dimensiuni. Iar dacă modelul Renault Bajaj e doar un concept, Tata Nano este gata de scos pe stradă în versiunea finală, cu motor de 600 cmc şi 33 de cai-putere.

Adică mai slăbuţ decît multe scutere pe care le puteţi găsi pe la noi, însă mult mai bun decît căruţele care se înghesuie la New Delhi. În schimb, în India, a doua ţară ca populaţie din lume, unde cei cu vîrste sub 34 de ani reprezintă 70% din totalul locuitorilor, Nano ar putea deveni maşină naţională. Nu va conta că are caroserie din plastic sau că nu poate depăşi viteza maximă de 70 km/h.

Va fi mai bună decît o căruţă şi mai ieftină decît oricare altă maşină produsă pe lumea asta. Iar din 2010, cînd se estimează că pe glob se vor construi un miliard de maşini la o populaţie de aproximativ opt miliarde, iar Nano va fi exportată de indieni şi în Europa, pînă şi Dacia Logan va părea o maşină de lux. O maşină de lux care, în continuare, rugineşte la pasajele roţilor.

Această din urmă ştire îi priveşte pe toţi cumpărătorii de Logan berlină care şi-au achiziţionat maşina pînă la finele lui 2006 şi readuce în lumea auto un fenomen ce părea dispărut. În fapt, o rechemare de acest gen şi la o scară atît de mare nu s-a mai produs de prin 1996, cînd Renault Laguna la planşeul podelei şi Mercedes E Klasse la portiere s-au făcut de rîs cu aceeaşi problemă: rugina.

Ruginirea Loganurilor este încă o dovadă că, într-o industrie auto în care totul tinde spre robotizare, uzinele unde mare parte din asamblare se face manual, aşa cum se întîmplă la Mioveni, sînt un pic depăşite. 200.000 de români vor fi nevoiţi astfel să facă drumuri la service pentru a-şi vedea maşinile reparate – ce-i drept, pe cheltuiala Dacia şi Renault.

Din 2010 însă, cine va dori va putea fugi de Loganurile ruginite către maşinile cu caroserie din plastic produse de Tata. Această alegere va putea fi motivată doar de diferenţa de preţ. Cu siguranţă însă se vor găsi destui clienţi, mai ales că şi abibaşii se vînd foarte bine în tîrg, la Europa. Cu siguranţă însă, o concluzie pot trage de pe acum. O maşină de trei ori mai ieftină va fi de trei ori mai proastă.

La final, aş dori să le urez bun-venit în echipa ProMotor celor doi noi colegi. Cu o experienţă bogată în jurnalismul auto, după ce a lucrat ani buni la Autoshow şi Autocar, Dragoş Băltăţeanu este noul nostru editor de teste. În noul lui job, Dragoş îl va avea alături pe Dan Gârtofan, campionul naţional de raliuri en-titre, o opinie mai mult decît pertinentă cu privire la comportamentul rutier al maşinilor de orice gen, nu doar al celor de curse.