Editorial

Dar ce faci dacă eşti un om de nivel mediu şi nu vrei Dacie, nu vrei Volkswagen, Toyota sau Renault, dar nici nu ai bani de Mercedes sau BMW?

Editorial Editorial
Să îţi iei o maşina banală nu e doar o chestie de gust. Tine de potenţa financiară, de ce vrea nevasta, de numărul de copii, de funcţie, de locurile de parcare, de cît de darnică e soacra atunci cînd taie porcul. Degeaba vrei o decapotabilă de două locuri, dacă ai de cărat o nevastă, doi copii şi un cîine cît un viţel. Degeaba vrei o Toyota Land Cruiser, dacă în faţa blocului nu ai loc nici de un Tico.

Mulţi dintre noi îşi cumpără compromisuri. Să fie ieftină, bună şi să consume puţin. Dacă ai bani, situaţia se schimbă. Dacă posezi un tată care asfaltează un sfert de Moldovă, poţi să ai în curte şi garajul Sultanului din Brunei. Dacă eşti Gigi B. poţi să-ţi iei şi Maybach, chiar dacă trebuie să te strecori prin Pipera printre basculante şi camioane prăfuite. Dar ce faci dacă eşti un om de nivel mediu şi nu vrei Dacie, nu vrei Volkswagen, Toyota sau Renault, dar nici nu ai bani de Mercedes sau BMW?

Ai nevoie de o maşină cu multă personalitate. O maşină care să te exprime, care să te scoată în evidenţă, care să îţi elibereze un loc de parcare şi care să facă fetele să întoarcă privirea după tine. Cel mai simplu e cu o decapotabilă. O Mazda MX5 e vreo 24.000 de euro, cam cît un Passat mai bine dotat. Te urci, te duci la Slobozia şi eşti imediat vedetă locală. Dacă vrei mai mult spaţiu, îţi iei SUV. Iar SUV-ul cu cea mai multă personalitate este subiectul suplimentului din acest număr: Dodge Nitro.

Am fost fascinat de acest model încă de acum cîţiva ani, cînd am văzut primele imagini ale conceptului. Astăzi, Nitro a ajuns şi în Romănia şi poate deja să fie admirat pe străzi. Nitro e genul de maşină tipic americană, cu linii colţuroase şi un bot ca de caşalot. E mare, e arătoasă, chiar dacă are unele lacune care pleoştesc orice notă de exuberanţă. Interiorul e făcut cu bărdiţa, plasticele sînt ca de jucărie chinezească, iar versiunea diesel cu o cutie manuală este mai neplăcută la condus chiar şi decît Loganul. Avem însă varianta cutiei automate, o variantă tot mai des aleasă de cei care îşi beau cafeaua şi citesc ziarele în maşină, pe la semafoare. Cu toate defectele ei, Nitro este una dintre cele mai plăcute surprize. Cu un design care atrage nu doar bărbaţii, ci şi femeile, Nitro poate sta fără ruşine în faţa unei cafenele de pe Dorobanţi.

La fel de dură ca un Hummer H3, Nitro mă face să-mi dau seama că toate maşinile care m-au excitat în ultima vreme sînt americane: Ford GT, Ford Mustang, Chevrolet Corvette, Chrysler 300C, Chrysler Crossfire. De ce? Pentru că americanii se pare că au înţeles că nu poţi să vinzi produse scumpe maselor (chiar dacă maşinile scumpe aduc profit mai mare). Au înţeles că o maşină cu un interior mai spartan costă totuşi mai puţin. Iar primul lucru care te atrage la o maşină este designul. Dar şi asta este o chestie cu două tăişuri.

Renault a mers pe calea maşinilor cu personalitate, însă după ce Meganul a ieşit Maşina Anului în Europa a urmat dezastrul Modus, un fel de peşte umflat cu pompa, cu două faruri ca nişte ochi bulbucaţi. În numărul ăsta de revistă vedem şi Laguna 3, un model care îşi propunea să concureze Mercedes C-Klasse şi BMW Seria 3. La cum arată, nu cred că francezii vor reuşi vînzări cu mult mai mari decît pînă acum.

Revenind la maşinile cu personalitate, asta este ceea ce căutăm, noi, aici la ProMotor. Vrem să vedem maşini care, cu bani mai puţini îţi pot oferi satisfacţiile pentru care la showroomurile de lux plăteşti bani grei. Normal, la condus, un Dodge Nitro nu se va compara niciodată măcar cu un BMW X3. E ca şi cum l-ai compara pe Ghiţă Mureşan cu Adrian Mutu. Unul e uşor de descoperit în mulţime datorită fizicului, altul datorită marketingului şi pasiunii noastre bolnave pentru fotbal.