Propunerea mea de brand România

La întoarcerea din concediu în ţară am găsit mass media implicată într-un mare scandal privind exorbitantul logo de brand turistic România. Eu am o altă propunere: gratis, realistă şi bazată pe experienţa proprie.

Propunerea mea de brand România Propunerea mea de brand România

A venit vara şi, în ciuda faptului că vorbim de o vară de criză,mi-am luat concediu. Nu m-am dus nici la mare, nici la munte, ci lao nuntă a unor prieteni, taman la Bremen în nordul Germaniei. Dar,pentru că vorbim de un concediu, am vrut să mă simtconfortabil, aşa încât am pus ochii pe Renault Grand Scenic, maşină aflată în test deanduranţă ProMotor.

Nu voi intra în detalii privind concediul meu (nu cred că interesează penimeni) sau performanţele şi confortul maşinii (pe care le-adetaliat colegul Constantin Ciobanu într-un test anterior). Mă voi referi la subiectul "Brandul deRomânia", pentru care eu am o cu totul altă propunere.Este gratis, este originală şi oferă explicaţii concludente pentruRomânia.

Aşadar, stimaţi guvernanţi şi miniştri ai turismului, iată ce mis-a întâmplat.

În dimineaţa zilei de 15 iulie, deci într-o joi însorită, amplecat cu maşina spre Baia Mare, de unde urma să îmi încep cuadevărat concediul nord-european. După numai 10 sau 15 km de laintrarea pe autostradă, am observat în partea inferioară aparbrizului o crăpătură. Mică, nu m-a afectat preatare.

La inceput a fost doar o fisura mica-mica. Dar care a crescut ca in povestile cu Fat Frumos!

Problema, însă, a început să se agraveze pe măsură ce GrandScenicul înghiţea kilometrii de asfalt al aşa-zisei autostrăzi A1,aşa că, la ieşirea de pe autostradă, puteam observa deja de lavolan cam 5 cm noi ai fisurii. În condiţiile în care nu am depăşit130 km/h, iar diferenţa între temperatura exterioară şi ceainterioară nu era drastică (la ora 8 dimineaţa).

Ei bine, pe la Râmnicu Vâlcea am făcut o mică pauză, destul deintrigat de ritmul de creştere al fisurii. Ocazie cu caream descoperit şi cauza: o mică pietricică, plasată la bazaparbrizului, central. Adică foarte prost pentru parbriz,după cum aveam să aflu ulterior. Totuşi, nici acum, după ce amrealizat că lungimea reală a fisurii depăşeşte 10 cm, nu m-amdemoralizat - doar nu o să-mi strice mie concediul o fisurămică!

La Sibiu, mi-am amintit de poveştile cu Făt Frumos, care creşteîntr-un an cât alţii în şapte. Pentru că fisura mea devenise unaserioasă, îndreptându-se hotărât spre mijlocul parbrizului.Interesant, nu drept, ci şerpuit. La Cluj Napoca, lucrurile audevenit cam alarmante, după ce mi-am dat seama că "micuţa" fisurădepăşeşte 30 cm.

Din fericire, am găsit rapid un mic atelier de reparaţiiparbrize, Llumar, plasat convenabil în centru, unde ambăgat Grand Scenicul la o mică reparaţie, în speranţa că voi stopaevoluţia fisurii. Cei din service au fost prompţi, amabilişi nici măcar nu m-au taxat pentru urgenţă.

În schimb, căldura m-a taxat altfel: în timp ce adezivul specialse usca, din locul în care fisura fusese oprită au mai apărut douăfisuri, un fel de "Y". Deşi mi se spusese clar că nimeni nu îmipoate garanta durata unei astfel de operaţii, un minut sau o lună,cei din service mi-au dat garanţii ferme că pot pleca şi în jurullumii, deoarece parbrizul este proiectat să nu se spargă în mii debucăţi.

Aşa că s-a mai încercat rapid stoparea şi celorlaltor douăfisuri care "izvorau" din cea principală, după care mi-am văzut dedrum, într-un tempo destul de lent, spre Baia Mare. Totuşi,drumul extrem de denivelat şi plin de gropi până acolo acontribuit la evoluţia "Y"-ului.

Nu doar atât, până la plecarea din ţară, deşi maşina a statparcată, "Y"-ul a evoluat nemaipomenit, depăşind jumătateaparbrizului. Totul datorită diferenţelor de temperatură cam mariîntre noapte şi zi. Prin urmare, în dimineaţa plecării, m-am trezitcă trebuie să suport o fisură lăbărţată pe o mare parte dinparbriz. Şi cine ştie cât mai avea să evolueze în periplul meueuropean!

Prima concluzie: fisuradin parbriz s-a dovedit o carte de vizită specificromânească. Un fel de simbol naţional, dacă vreţi, uncorespondent al lui "Noi suntem româââââni!" al lui Furdui Iancu,pentru ca nu cumva să uit de unde am plecat când fi-voi prin celeţări străine dus.

Am plimbat, aşadar, această fisură prin Budapesta, Praga,Berlin, Bremen, Viena. Pe unde i-a plăcut aşa de mult (sau a fostatât de impresionată), încât a uitat să crească! Vorbesc serios -în tot periplul european, cele două capete ale fisurii nuau mai evoluat, decât poate doi-trei milimetri.

Însă, după ce am reintrat în ţară, până la Bucureşti "Y"-ul amai crescut cu vreo 5-6 cm, în fiecare parte. Probabil de bucuriecă simte din nou România. Şi uite aşa am ajuns la concluzia căfisura din parbrizul Grand Scenicului reprezintă unadevărat brand de ţară.

SĂ VĂ EXPLIC MAI DETALIATDE CE

Citeşte mai departe în pagina următoare »