Pare o glumă, dar e dureros de adevărat. Am luat până acum mii de interviuri pentru ştiri ca să ajung în final la concluzia că cel mai greu să îi faci să se deschidă, să îţi vorbească ori să zâmbească sunt românii. Oriunde mergi pe stradă în străinătate, oamenii parcă abia aşteaptă să îţi ofere părerea lor. Li se pare normal să răspundă cu zâmbetul pe buze, pentru că e normal să nu îţi fie ruşine cu tine însuţi în public.

Ieri m-am uitat la feţele celor din jur, în căutarea unei feţe zâmbitoare. Am privit la cei de pe stradă şi apoi la cei din metrou. Abia după zece minute am văzut un tânăr zâmbindu-i iubitei. Primul dintr-o sută, poate două, de trecători grăbiţi, şoferi stresaţi sau pensionari cu privirea în pământ.

Ne este greu. Noi suferim. Suntem în tranziţie dintotdeauna parcă. De la comunismul care stătea cu ochii pe tine ca nu cumva să fii prea binedispus, la goana către capitalismul din filmele americane, deghizat într-o "fata morgana" după care noi încă gonim. Părinţii se sacrifică de generaţii ca să le ofere ceva mai bun copiilor lor, pentru ca aceştia să devină în final mai egoişti, mai nemulţumiţi de ce au decât eram noi acum 20 de ani. În final sunt toţi trişti. Toate s-au dovedit nişte iluzii inutile. Primii dezamăgiţi sunt părinţii care şi-au spetit zilele sperând că vor izbândi în destinul copiilor, copii pentru care numai "advertising-ul" şi "modelling-ul" sună bine.

Chiar şi când au iPhone şi SLK, fetele au impresia că sunt mai interesante şi mimează inteligenţa când tac profund ca nişte mimoze triste în aşteptarea cavalerului alb care să le salveze. Mai ales dacă li s-a spus deja că sunt frumoase de... Băieţii care se cred mai bărbaţi în curtea şcolii sau când ies cu gaşca dacă scot primii şi îşi bagă organul reproducător în situaţia "naşpa" scoasă în cale de... cine? Stau toţi patru muţi în BMW-ul seria 3 cabrio pe care cel de la volan l-a căpătat fie doar pentru că a împlinit 18 ani, ori nu a rămas repetent într-a 11-a. Din nou... Defilează la relanti pe bulevard sperând că vor fi observaţi de fetele din anturaj sau vor avea parte măcar de o liniuţă scurtă.

Totul se transformă în final într-o mare frustrare naţională. După atâta paradă prin faţa vecinilor şi colegilor, toţi îşi dau seama că nu au izbutit mai nimic. Ceilalţi îi privesc cu invidie, nu cu respect sau prietenie, în timp ce vieţile lor sunt un rol jucat prost, fără profunzime. Sunt mai singuri, mult mai singuri decât erau atunci când nu aveau bani, vorbesc mai puţin la mobil cu prieteni adevăraţi deşi au minute mai multe pe cartelă.

În final tot băieţii haioşi au parte de fete. Iar fetele care zâmbesc sincer şi frumos au parte de iubiţi sinceri, nu doar de amanţi de ocazie. Pe bune. E statistică. 74% dintre soţiile chestionate de un grup de studenţi la sociologie au răspuns că soţii lor le-au cucerit la prima întâlnire pentru că aveau simţul umorului. Nu fac eu acum pe profesorul de sentimente, încerc doar să te fac să înţelegi că oamenii sunt mai amabili şi mai deschişi dacă le zâmbeşti. Însă primul trebuie să fii tu.