Semnalizarea nu mai este obligatorie

Pentru unii, semnalizarea schimbării direcţiei de mers a devenit un lucru opţional. Oare de ce nu îşi dau seama că aşa ceva e chiar periculos?

Semnalizarea nu mai este obligatorie Semnalizarea nu mai este obligatorie

În trafic, îndeosebi în cel din capitală, dar nu numai, suntdestule lucruri care mă deranjează la partenerii de trafic. Însă,în ultima vreme, au început să mă agaseze cam tare cei care nusemnalizează schimbarea direcţiei de mers.

De cele mai multe ori se întâmplă în trafic urban, când uniitrec de pe o bandă pe alta brusc şi fără să anunţe. Adică eu, carecircul regulamentar, sunt obligat de aceşti neatenţi sau, maiplauzibil, tupeişti, să circul cu ochii în şaişpe dacă nu vreau sămă trezesc implicat într-o mică buşitură.

Se mai întâmplă, în cazurile când e mare aglomeraţie şi se mergebară la bară (probabil toţi cei din oraşele mari ştiu despre cevorbesc, mai ales o dată cu începerea anului şcolar), ca unii săvrea să treacă de pe o bandă pe alta.

Aceştia sunt de două feluri: cei puţini, care semnalizeazăintenţia, se uită în oglindă sau peste umăr, ba uneori mai şiîntreabă sau cer voie celor din spate să îi lase; cei mulţi, caremai întâi dau de volan, eventual pun şi semnalizarea ulterior, iarochii lor parcă aruncă nişte priviri tupeiste şi superioare, bachiar agresive, dacă nu îi laşi să treacă.

Personal, îi las să treacă pe cei din prima categorie, pentru căvorbim de bun simţ şi de logică. Însă pe cei din a doua categorieam ajuns să îi urăsc. Tupeismul şi nesimţirea de care dau dovadăduc, invariabil, la blocări ale circulaţiei. Doar pentru că ei sesimt superiori bunului simţ, de a semnaliza.

Mai îmi "plac" şi aceia care semnalizează chiar înainte de a luaun viraj sau care intră pe altă stradă fără să mai semnalizeze.Îndeosebi când se merge suţinut cu 60 km/h (am observat că pemajoritatea bulevardelor din Bucureşti asta este acum viteza maximălegală), cei din spate sunt obligaţi să frâneze violent, ceea cepoate duce foarte uşor la incidente nedorite.

De aceea, m-am obişnuit să las o distanţă măricică faţă de celdin faţă. Din precauţie, să nu mă prindă pe picior greşit. Însăacest lucru se dovedeşte o invitaţie pentru mulţi profitori, caremi se bagă în faţă într-un stil şmecheresc de "l-am făcut, am maicâştigat 2 metri, ce tare sunt!". Normal, fără să semnalizeze, dece ar trebui să le pese dacă dau peste ei sau nu?

Lucrurile încep să devină mai periculoase la viteze mari. Peşoselele naţionale sau pe autostradă sunt din ce în ce mai mulţicare intră în depăşire fără să mai semnalizeze. Dar şi fără a semai uita în spate, dacă nu cumva e altcineva deja în depăşire. Laorice drum ceva mai lung prin ţară, dau peste câteva specimene deacest gen, în general cu maşini scumpe şi care îşi închipuie căsunt regii şoselelor.

Să nu îi uit pe cei care pleacă de pe loc sau ies din vreobenzinărie. E o adevărată "plăcere" când îţi iese unul în faţă şite ia prin surprindere, obligându-te să frânezi brusc. De foartemulte ori, ăştia nu semnalizează - aşa că nimic nu îmi atrageatenţia că maşina respectivă vrea să îmi iasă în cale.

Mai sunt câteva cazuri, în care s-ar impune semnalizarea, darcei de la volan ori sunt prea tupeişti să piardă timpul cu aşaceva, ori sunt prea leneşi să mai folosească degetele de la mânastângă pentru acţionarea micii manete de lângă volan.

Tuturor acestora le reamintesc: semnalizarea este obligatorie,ori de câte ori schimbi direcţia de mers. Şi ţine, în multesituaţii, de bunul simţ elementar.

oraan.ro