Strategia Naţională pentru Mincinoşi, sau de ce nu vom avea autostrăzi noi

Era decembrie 2013, iar Guvernul prezenta Strategia Naţională pentru Autostrăzi, în fapt un powerpoint de câteva pagini, plin de greşeli (vă mai aduceţi aminte de oraşul „Sălaj”, sau de autostrada mutată din pix peste noapte?), dar care ne demonstra că acciza suplimentară la carburanţi care urma să intre în vigoare era, de fapt, justificată de Marele Plan de a umple România cu autostrăzi, dintr-o parte a ţării într-alta.

Strategia Naţională pentru Mincinoşi, sau de ce nu vom avea autostrăzi noi Strategia Naţională pentru Mincinoşi, sau de ce nu vom avea autostrăzi noi

Deşi arătam, într-o analiză detaliată a planului guvernamental de anul trecut, că Strategia Naţională pentru Autostrăzi este greşită în mod fundamental, chiar şi în condiţiile în care toţi banii de pe acciza suplimentară pe carburant ar fi urmat să finanţeze autostrăzile şi drumurile de care avem atâta nevoie, nu ne puteam imagina magnitudinea efectelor negative ale celor două mari dume guvernamentale: instituirea accizei suplimentare şi insistenţa de a pune în aplicare un plan cu privire la care au obiectat absolut toţi actorii economici importanţi din ţară (ca să nu luăm în calcul deloc politicienii cu nimic mai breji decât cei din actuala guvernare).

Iată că au trecut mai bine de şase luni, iar efectele accizei se văd: consumul de carburant a scăzut proporţional, încasările suplimentare sunt mai mici cu 50% decât era estimat, iar banii pe care guvernanţii se jurau că îi vor băga în autostrăzi şi drumuri vor merge să acopere o parte din gaura lăsată în buget în urma scăderii cu cinci puncte procentuale a C.A.S-ului.

Nu discut aici de oportunitatea acestei din urmă măsuri, vreau doar să vă amintesc cât de mincinoşi pot fi cei care ne iau banii din buzunar, prin taxe şi impozite, pentru a-i distribui apoi către clientela lor politică – adică exact cei care îi votează de ori de câte ori trebuie pentru a-şi păstra zecile de mii de locuri de muncă complet nejustificate din administraţia publică centrală şi locală, sau pentru a-şi vedea neatinse sumele pe care le primesc drept asistenţă socială.

Când ministrul de Finanţe spune că a prezentat studiile de oportunitate către FMI, iar FMI răspunde că ar fi chiar bucuros să le şi vadă, când prim-ministrul declară clar că banii nu se duc în pensii şi asigurări sociale, ci în autostrăzi şi drumuri, pentru ca trei luni mai târziu să declare că banii se duc totuşi în pensii şi asigurări sociale, când ministrul de resort ne spune că va convinge UE să-şi schimbe priorităţile şi să finanţeze himere precum autostrada Bucureşti-Alexandria, iar apoi îşi face bagajele şi pleacă, lăsând moştenire un dezastru (în afara bucăţilor de autostradă deja începute şi terminate în grabă, pentru a nu pierde finanţarea europeană, nu am avut niciun kilometru nou predat de autostradă începută în doi ani din proiecte pornite de ministerul său, ca să nu mai amintesc de pierderea a doi ani în care puteam construi deja autostrada Sibiu-Piteşti), ce să mai spui?

Când îi minţi în faţă cei cărora le iei banii te numeşti, conform legii, escroc. Pentru escrocherie se face puşcărie, după câte ştiam, dar se pare că, dacă eşti politician, mai meriţi niscai încredere electorală. Dacă îi promiţi unui client că, pentru banii pe care ţi-i dă, îi vei face un drum, iar apoi te duci şi cumperi de băut beţivilor din sat, vei fi trimis în judecată pentru înşelăciune.  Dacă, dimpotrivă, promiţi unei ţări întregi că, în schimbul unei taxe suplimentare, îi vei face drumuri, doar pentru ca apoi să acoperi din ei o parte din gaura bugetului de băut pentru beţivii din ţară, atunci se cheamă că faci o bună guvernare.

Până una-alta, am rămas şi cu banii luaţi, şi cu drumurile nefăcute. Iar cum Guvernul este prea grăbit să adauge noi găuri la un buget deja găurit, putem fi siguri şi că nu va mai rămâne nimic în picioare din marea Strategie Naţională pentru Autostrăzi. În afara contractelor pentru studiile de prefezabilitate şi fezabilitate deja antamate pentru autostrăzile-fantomă ale domnului Şova, desigur, cel care nu a reuşit să găsească nici până astăzi contractul Bechtel pe care ar fi putut să-l caute în sertarul firmei mamei domniei sale.

Uitaţi-vă bine la ei, cum mint precum respiră. Uitaţi-vă bine la ei, pentru că, la cât de penibili şi nepregătiţi sunt opozanţii lor politici (alte loaze care intră în aceeaşi categorie), îi veţi tot vedea cel puţin patru ani de zile de acum încolo, cu mâna în buzunarul vostru şi cu gura rânjind larg a nepăsare, în timp ce-şi dau ochii peste cap de plictiseală. Dacă n-aş şti că este vorba de ceva ce au în sânge, în tot sufletul lor, aş spune că e chiar o Strategie Naţională pentru Mincinoşi.

Dar nu-i nimic, ca să citez dintr-un clasic în viaţă, ţara asta se descurcă. Şi cu ei, dar mai ales fără.