Suta virtuală şi afacerea cu ţestoase

Se întâmplă undeva în România, că vine la hotel un turist care se interesează de o cameră liberă. Intră la recepţie şi cere să vadă una. I se cere 100 de euro garanţie, primeşte cheia şi urcă să vadă ce are de oferit stabilimentul.

Recepţionerul bagă suta în casa de marcat şi pleacă până la toaletă. Patronul hotelului intră, ia încasările din sertar, adică fix suta de euro și dă fuga la furnizorul de alimente. Își cere scuze că nu are mai mult, însă măcar atât poate azi.

Bucuros nevoie mare, furnizorul dă fuga la benzinărie și alimentează camionul de fix 100 de euro. Patronul benzinăriei pasează și el rapid suta către "dama de companie" pe care nu o mai recompensase pentru servicii de o lună. Cea din urmă ia suta şi îşi plăteşte la rândul ei o datorie către hotelul unde "prestează". Te-ai prins care hotel…

Toate acestea s-au întâmplat în doar câteva minute. Suficient până când clientul nostru coboară din camera pe care a vrut să o vadă. Nu mai rămâne la hotel şi îşi cere banii înapoi. În final, toţi şi-au achitat datoriile şi o pot lua de la zero. O sută de euro virtuală a plătit servicii de patru sute, fără să rămână în buzunarul nimănui.

Asta se întâmplă acum în economie. Finanţatorii stau cu banii în conturi şi nu mai creditează nimic de teamă să nu îi piardă printre degetele rău-platnicilor. Firmele de leasing şi băncile trag de dosare la nesfârşit, aşa că vânzările stau. Implicit angajatorii dau afară oameni pentru că nu mai au comenzi şi… tot aşa.

Şi totuşi, cum s-a ajuns aici? Este vorba despre un alt banc, de dimensiuni planetare. Cel cu broaştele ţestoase. Pe acesta l-am auzit la televizor, dar se aplică perfect.

Într-un sat din România vine un investitor american. Îşi face un birou ultramodern cu firmă luminoasă, cum sătenii nu au mai văzut. Un afiș mare lipit pe ușă anunță că firma cumpără țestoase. O săptămână nimeni nu intră în biroul americanului. Ţăranii fac glume pe seama unei idei atât de hazlii de afacere.

Unul dintre ei duce gluma înspre serios și încearcă să vândă o broască americanului. Acesta îi achita pe loc 5 euro și îl încurajează să aducă mai multe. Vestea se întinde repede în sat și, curând, alți zece săteni vindeau americanului țestoase cu 10 euro. Prețul creștea de la o zi la alta, pe măsură ce numărul de țestoase livrate se mărea și el. Curând tot satul numai de asta se ocupa.

Americanul pleacă însă la un moment dat pentru câteva zile şi îl lasă în locul său pe administrator. Acesta le spune sătenilor că şeful a plecat să renegocieze contractele din străinătate şi că afacerea merge atât de bine, încât la întoarcere va plăti 30 de euro pentru fiecare broască ţestoasă, adică de mâine.

Aşa că le face o super-ofertă ţăranilor. Pentru un mic comision le dă înapoi toate ţestoasele livrate până atunci pentru 15 euro bucata. Ţăranii se împrumută de la bănci cu credite uriaşe ca să răscumpere toate ţestoasele. A doua zi se prezintă glorioşi în faţa biroului americanului cu vagoane de broaşte de vânzare.

Americanul nu s-a mai întors însă. Şi atunci a început criza.