Să aruncăm o privire scurtă peste cifrele reci. Ultimul an cu record de vânzări a fost minunatul şi de acum îndepărtatul 2007. 366.819 de vehicule turau pe atunci piaţa auto care duduia împreună cu economia, ca să îl parafrazăm pe premierul automobilist din acele vremuri. 2008 a fost aproape la fel de bun, cu vânzări încă excepţionale de vehicule. 324.080 în scădere cu numai -11,7%. Cei care vorbeau despre criză erau consideraţi încă exagerat de pesimişti. Banii din bănci încă foşneau prin buzunarele românilor. Exagerat de optimişti, managerii cu ochelari de cal credeau că o să le meargă cel puţin la fel de bine, în timp ce restul Europei se afunda deja în mocirla crizei.

Dacă pentru pieţele vechi şi civilizate, o scădere de 2% este un mic cataclism, iar o creştere cu 1,5% o sărbătoare naţională, frenezia a continuat la noi până spre începutul lui 2009. Abia apoi ne-am trezit. Puţin... Sfârşitul anului nu adună însă mai mult de 150.000 de vehicule vândute, cele mai multe din stocurile de cu un an înainte de care s-au chinuit să scape importatorii cu reduceri şi de 40%. Asta ca să vă daţi seama cât erau de mari deja adaosurile. O scădere de peste jumătate scutură acum bine de tot industria vânzătoare de maşini dar, surprinzător, nu asfixiază nici un jucător mare. Restructurările masive şi tăierile din costurile nesimţite sunt însă doar o gură din butelia de oxigen, care ţine în viaţă reprezentanţele. Secretul se află în spate, la service.

De aceea am vrut să vă arăt cifrele pe utimii ani, ca să înţelegeţi cât de important este 2010. Marea majoritate a maşinilor noi cumpărate de trei ani încoace ies din garanţie… aţi ghicit, până prin decembrie. Asta înseamnă că acea coadă de clienţi care vin la revizie precum vacile la muls se va înjumătăţi din 2011. Magazinele de automobile care aduceau profituri uriaşe, acum fac gaură adâncă în buget. Până şi curentul lămpilor din showroom se economiseşte. Toată lumea îşi ia salariul de pe urma uleiului, filtrelor, plăcuţelor şi a altor consumabile vândute cu adaosuri nesimţit de mari în atelier. Clienţii ştiu că sunt precum vacile, care trebuie să dea lapte la schimb cu "apă, paie şi bătaie" încă doar vreo câteva luni, că oricum după garanţie ne despărţim şi plecăm "la păscut pe alt imaş", adică la alte service-uri cu preţuri bune şi prestaţii de calitate.

Spre deosebire de acum doi-trei ani, service-urile independente nu mai înseamnă doar atelierul lui nea Gică într-un garaj tip "Granitul" plasat strategic în spatele blocului unde pereţii sunt plini de scule unsuroase, iar pe canal trag doar Dacii obosite la a treia segmentare. Cei mai buni mecanici de BMW se află, spre exemplu, într-un service din Vitan, peste drum de Stadionul Olimpia la Van International. În hala lui Iulian Răgălie sutele de scule profesionale stau curăţate cu sfinţenie în cutiile lor, iar maşinile sunt triate la intrare. Nu se acceptă rable şi Dacii, iar problemele nerezolvate la Bavaria îşi găsesc leacul aici din prima.

La genul acesta de atelier, clienţii au început să vină încă din perioada garanţiei pentru mici intervenţii şi vor reveni cu siguranţă pentru reviziile regulate. O ştiu deja şi managerii din service-urile de reprezentanţă care încearcă să recâştige inimile şi buzunarele clienţilor pe ultima sută de metri până la "divorţ". Garanţiile de 5 sau 7 ani, lansate de vreo doi ani de Hyundai sau Kia, care ascund de fapt acoperirea doar a unui număr limitat de componente nu sunt soluţia. Nici reducerile la preţul orei de manoperă, compensate cu adaosuri exagerate la consumabile nu ţin figura.

Am văzut însă chiar şi mărci cu blazon, ca Mercedes care îşi deschid atelierul de tinichigerie pentru orice marcă, doar să vină clienţii. Asta da. Programări şi reparaţii rapide fără devize umflate. Din nou, da. Campanii de verificare gratuită sau la preţuri promoţionale ca la Honda sau Skoda, din nou da. Eu aş propune spre exemplu una anuală gratuită de lumini pentru orice maşină de orice vechime. Sunt însă floricele cu care nu se face primăvară, iar la noi e încă ger de crapă pietrele.

Impactul lui 2011 va fi aşadar devastator, ca să folosesc un clişeu jurnalistic, însă profund terapeutic pentru reprezentanţele de marcă. Le urez supravieţuire uşoară pe bază de bun simţ şi prevedere sau faliment scandalos precum profiturile de până azi. Orice s-ar întâmpla, vă garantez că de data asta câştigăm noi, automobiliştii.