Spyker C8 Spyder - Hypercar

O expresie cu origine putin cunoscuta, folosita adesea fara noima, dar care, asociata cu Spyker C8, primeste un sens precis.

Spyker C8 Spyder - Hypercar Spyker C8 Spyder - Hypercar
Alaturi de Pagani si Koenigsegg, marca olandeza face parte dintr-o tagma rara. Cele trei sunt, daca vreti, sarea si piperul industriei auto din mileniul trei, fiecare aducand, in felul ei, ceva original, aparte sau chiar nemaivazut.

Vorbeam de cat de bine se potriveste expresia din titlu cu specificul Spyker. Compatibilitatea o gasim in trecutul companiei, care a fost infiintata in urma cu 108 (!) ani, de catre fratii Jacobus si Hendrik-Jan Spijker, faimosi carosieri din Amsterdam. In 1898, cei doi au “imbracat” primul lor vehicul, propulsat de un motor Benz. In acelasi an, au realizat un automobil destinat Curtii Regale Olandeze, cu ocazia incoronarii reginei Wilhelmina - automobil in stare de functionare si in zilele noastre. Castigul de imagine a fost enorm, numele companiei a fost schimbat in Spyker si toate eforturile au fost canalizate spre construirea de automobile proprii.

Primul dintre acestea, modelul 60/80 HP, era foarte revolutionar pentru vremea sa (1903) si a marcat mai multe premiere, fiind prima masina cu motor cu sase cilindri in linie si cu tractiune integrala, respectiv cu frane pe toate rotile. Pe langa aceste inovatii, s-a mai remarcat prin “sasiul antipraf”, o solutie menita sa tina la distanta praful pe care-l ridica masina cand circula pe drumuri nepavate. Sistemul era simplu, dar eficient: de sasiu era atasat un fel de scut, studiat aerodinamic, care reducea intensitatea curentilor de aer. Primul Razboi Mondial i-a fortat pe fratii Spijker sa fuzioneze cu o companie ce producea avioane, moment in care a fost adoptata sigla curenta: elicea prinsa de o roata. Construind aparate de zbor, cei doi au descoperit noi tehnologii si materiale care puteau fi transpuse pe patru roti.

Spyker a intrat si in lumea curselor. 14/18 HP (din 1907) s-a clasat pe locul doi in celebra intrecere Peking to Paris, iar modelul C4 (1921) a stabilit mai multe recorduri de anduranta (30.000 km parcursi in 36 de zile) si de viteza.

In 1925, compania a disparut subit de pe piata, revenind abia in 2000, cu subiectul acestui articol, Spyker C8 Spyder, prezentat in premiera la Salonul de la Birmingham.

Dupa 75 de ani de inactivitate (cauzata, probabil, de marile reduceri la “iarba” din Districtul Rosu…), nu te-ai astepta la cine stie ce, pentru ca “ochii care nu se vad se uita”… Dar anumite valori sunt nemuritoare si C8 a facut furori. Filosofia olandezilor spune ca frumusetea unei masini trebuie sa fie data, in primul rand, de detaliile ei si, dupa aceea, de proportiile potrivite. In ambele cazuri, filosofia cu pricina a fost aplicata cu sfintenie, fapt care-l face pe bolidul olandez egalul lui Zonda. Sunt clar cele mai frumoase masini supersport, cu interioare absolut superbe.

Din orice unghi te uiti la C8, vei constata ca totul se afla in echilibru: consola fata lunga este completata armonios de cea spate, “taiata” din scurt. De asemenea, marind perspectiva, ecuatia consolelor, ampatamentului, latimii si inaltimii masinii are drept rezultat o simetrie desavarsita. Masina este o aparitie hotarata, foarte dinamica, emanand o eleganta deosebit de vie. Pentru a pastra acest spirit nealterat, echipa de design a hotarat - in privinta detaliilor - s-o apuce pe un drum anevoios si sa se “joace” mai degraba cu volumele pentru a crea linii, decat viceversa. Cel mai edificator exemplu in acest sens sunt retrovizoarele. S-a luat un tub de aluminiu si i-au fost turtite extremitatile (pentru a se crea suprafata de fixare si cea pentru oglinda), liniile obtinute fiind rezultatul natural al prelucrarii materialului in sine. Interiorul pluseaza prin materialul respectiv si prin solutiile utilizate. De fapt, el da notiunii de manufactura un inteles complet nou, iar cine are propriile idei poate sa-l modifice dupa bunul plac, constructorul olandez dand clientilor ocazia de a-si alege ei materialele. Se remarca in mod deosebit tabloul de bord, ceasurile si instrumentele desenate/finisate in spiritul mostenirii de sorginte aeronautica, respectiv schimbatorul, care duce la cutia transaxle si a carui mecanica este in intregime la vedere.

In simbioza cu estetica dezarmanta, traieste o platforma tehnica moderna din aluminiu, similara cu ASF (Audi Space Frame). Iar cumetria nu se opreste aici: C8 are tractiune integrala si V8 tot de sorginte Audi. Puterea maxima de 400 CP face posibile performante halucinante, bolidul chiar fiind unul “zburator”. Putere bruta, sunet, viteza. OK. Dar ati vazut si cat de frumos este?! Fabulos…