BMW HP2 Sport

După o lungă pauză, BMW a revenit oficial în lumea curselor pe două roţi. Păstrând nealterată tradiţia, bavarezii au aruncat în curse o motocicletă cu motor boxer răcit cu aer.

În primăvară, producătorul german de motociclete anunţa că va participa la curse de anduranţă cu o motocicletă derivată din ceea ce era, la momentul respectiv, cel mai sportiv boxer al casei. În versiunea standard, R1200S furniza un maxim de 122 de CP şi trăgea acul cântarului la 190 de kilograme şi nu ar fi avut prea multe şanse în faţa unui Moto Guzzi MGS-01 sau Moto Morini Corsaro.

Prin urmare, R1200S trebuia să urmeze o cură de slăbire draconică şi un tratament cu steroizi pentru a deveni una dintre cele mai sportive motociclete echipate cu un motor bicilindric răcit cu aer. Avea să rezulte o motocicletă la fel de uşoară ca o supersportivă de 1.000 cmc şi cu un motor mai puternic decât orice alt boxer produs vreodată. Motocicleta bavarezilor nu a reuşit să se impună decisiv în curse, dar a punctat serios la capitolul imagine, încât BMW a decis să o scoată pe piaţă nu ca pe un înlocuitor al lui R1200S, ci ca pe un nou membru al familiei HP2.

Am văzut cum s-a născut HP2 Sport, dar ce ascunde acest indicativ? Cum poate un model german echipat cu un motor bicilindric răcit cu aer şi cu o transmisie cardanică să emită pretenţii pe pistele dominate de japonezele cvadricilindrice şi italience cu distribuţie desmodromică?

Motorul lui HP2 Sport este clasicul bicilindru cu cilindri orizontali opuşi, răcit cu aer şi ulei, care caracterizează motocicletele germane încă din 1923. În acel an, un inginer german pe nume Max Friz oferea unui producător de motoare pentru avioane şansa de a se extinde pe o piaţă în expansiune. R32 era prima motocicletă cu sigla alb-albastră, iar motorul său boxer avea să devină un obişnuit al podiumurilor de premiere pe circuitele europene de viteză până în 1976, când ultimele BMW-uri cu sprijin oficial, pilotate de către Helmut Dahne şi Hans-Otto Butenuth, alergau în celebra cursă Tourist Trophy de la Isle of Man. Abia în 1999 sigla alb-albastră avea să revină pe circuite, dar numai ca protagonistă a unei întreceri monomarcă. După mai bine de 30 de ani, BMW încearcă să reintre în lumea motocicletelor cu adevărat sportive cu acest nou HP2.

Boxerul preluat de la R1200S a primit două chiulase noi, cu câte patru supape acţionate de câte o pereche de axe cu came prin intermediul unor culbutori. Unghiul redus dintre supape, împreună cu pistoanele din aliaj forjat ridică raportul de comprimare la 12,5:1. Asta înseamnă că, pentru a funcţiona la parametri nominali, HP2 Sport are nevoie de o benzină cu cifră octanică ridicată (minim 98), dar sistemul de management electronic permite şi folosirea unei benzine de 95 CO, însă cu o scădere a performanţelor maxime.

Traseele noi ale admisiei şi evacuării contribuie la o mai bună circulaţie a gazelor. Cu aceste modificări, motorul atinge o putere maximă de 130 CP la 8.750 rpm, mai puţin decât modelele consacrate ale categoriei superbike, însă BMW HP2 Sport compensează printr-o curbă de cuplu mai generoasă în orice zonă a turometrului. Transmisia prin cardan este mai potrivită pentru un touring, dar BMW declară că noul Para-Lever reduce la maxim efectele nedorite asociate acestui tip de transmisie finală. Cadrul derivat din cel al lui R1200S este o structură din aliaj de oţel tubular şi oferă o rigiditate torsională excelentă. Pentru a reduce la minimum masa motocicletei, şaua monopost stă pe o structură din fibră de carbon care susţine şi toba de evacuare.

Suspensiile tipice pentru casa bavareză asigură un comportament dinamic bun. Deşi la celelalte două modele ale familiei HP2 s-a folosit o furcă inversată convenţională (pentru a obţine o cursă mai mare), la stradala Sport s-a mers pe o furcă Tele-Lever. Jantele forjate din aliaje uşoare sunt încălţate cu anvelope supradimensionate, pentru a putea pune la sol imensul cuplu motor fără a pierde aderenţa. Scăriţele sunt montate pe un excentric care permite reglare atât pe înălţime, cât şi în profunzime. Şi ghidonul este reglabil, astfel încât orice pilot are şanse destul de bune pentru a-şi găsi o poziţie confortabilă. Desigur, această afirmaţie este valabilă numai dacă se ţine seama de categoria din care face parte HP2 Sport.

Pentru că a fost proiectată de departamentul Motorsport al companiei bavareze, noua motocicletă ar merita să poarte indicativul M, însă echivalentul moto al acestuia este HP. Acesta este nivelul maxim de performanţă accesibil unui motor boxer răcit cu aer, dar destul de departe de ceea ce se poartă pe pistele din WSBK (world superbike). Astfel, BMW nu ar avea prea multe şanse în faţa unui CBR 1000RR Ten Kate sau chiar în faţa unui 999r, rămas neupgradat din sezonul 2005. Ca o confirmare a acestui fapt, Berti Hauser, directorul departamentului Motorsport, a anunţat că BMW va intra în campionatul motocicletelor de serie cu o motocicletă nouă. Asta nu înseamnă că HP2 nu este o sportivă veritabilă, ci doar că este un altfel de sportivă. Una stradală. Un fel de Super-Cafe-Racer.