Prezentare Honda Hornet

Prezentare Honda Hornet Prezentare Honda Hornet

Aşa cum era de aşteptat, Hornetul a primit o nouă faţă. Desenat în atelierele Honda Italia Spa, noul Hornet a şocat prin avangardism, o trăsătură ne-caracteristică versiunilor precedente.

Sub haina controversată a noului Hornet se ascunde o tehnologie cel puţin la fel de extravagantă. Motorul, cadrul, sistemul de frânare sunt toate noi, scopul fiind redobândirea supremaţiei în cel mai mare segment de piaţă, nakeduri sportive.

Motorul de 599 cmc este fratele geamăn al celui dezvoltat pentru CBR 600 RR, însă „a urmat o altă şcoală”. În loc să ofere o putere fenomenală la turaţii ameţitoare, motorul lui CB 600 F propune o curbă a cuplului mai amplă în zona turaţiilor medii şi performaţe accesibile în viaţa de zi cu zi a fiecărui motociclist.

Puterea maximă atinge 102 CP la 12.000 rpm (turaţie devenită normală în această categorie), în vreme ce cuplul maxim de 63,5 Nm este atins cu 1.500 rpm mai devreme. Comparat cu principalii adversari, Yamaha FZ6 şi Suzuki GSR, motorul noului Hornet furnizează 4 CP în plus la o turaţie similară.

Cei patru cilindri sunt alimentaţi de un nou sistem de injecţie cu senzor Lambda. Acesta are meritul, conform spuselor oficiale, de a asigura un control perfect asupra puterii livrate de către motor.

Sistemul de evacuare este cea mai controversată componentă a acestui model. Italienii au renunţat la toba amplasată pe lângă şa în favoarea unui sistem în trei trepte, înghesuit sub motor. Acolo se află partea “urâtă”, cu primul amortizor de zgomot şi catalizatorul, iar pe partea dreaptă iese o tobă scurtă. Soluţia a apărut pe ER6, dar a fost dezvoltată de către Yamaha şi s-a impusă anul trecut prin R6, apoi a fost îmbrăţişată şi de alţi producători.

Avantajele acestei configuraţii sunt evidente, masa redusă fiind concentrată cât mai aproape de centrul motocicletei, dar s-a pierdut o bună parte din identitatea modelului precedent. Conform legislaţiei europene, din ianuarie 2007 toate motocicletele comercializate în spaţiul comunitar vor respecta normele antipoluare Euro3, iar Hornetul nu face excepţie.

Ciclistica a fost revizuită în amănunt. Cadul păstrează configuraţia iniţială cu un singur arc de rezistenţă, însă acum este construit din aluminiu şi contribuie la reducerea masei totale cu 5 kg faţă de modelul precedent.

Dimensiunile au crescut puţin, ampatamentul atingând valoarea de 1.435 mm, cu 15 mm mai mult decât până acum, dar cu 5 mm mai puţin decât Suzuki GSR sau Yamaha FZ6.

Suspensia roţii faţă este asigurată de aceeaşi furcă inversată, lipsită însă de orice posibilitate de reglaj. Pe spate este montat acelaşi amortizor reglabil în pretensionare şi cu acţionare directă, însă acesta deserveşte o basculă din aluminiu.

Hornetul 2007 poate fi echipat la alegere cu unul din cele două sisteme de frânare: unul cu etriere frontale cu două pistoane şi etrier spate cu singur piston şi al doilea cu etriere frontale flotante cu trei pistoane, acelaşi etrier pe spate, sistem de frânare combinată cu ABS. Ambele variante sunt preluate de la fratele CBF600 şi muşcă din două discuri frontale cu diametrul de 296 mm şi dintr-un disc spate de de 240 mm.

Roţile sunt noi şi dispun de jante de 17” cu 5 raze, turnate din aliaj de aluminiu. Anvelopele care le încalţă sunt de 120/70 pe faţă şi 180/55 pe spate.

Tehnica avangardistă este îmbrăcată într-un design pe măsură. Privirea agresivă a motocicletei este definită de farul trapezoidal cu două lămpi suprapuse şi de un bloc de indicatoare izbitor de asemănător cu cel al lui Kawasaki ER6n. Rezervorul a căpătat dimensiuni mai mari, volumul acestuia crescând la 19 litri.

Grupul şa-flancuri-coadă îmi aminteşte de singurul producător francez de motociclete mari, Voxan, mai exact de Roadster-ul acestora. Devenit de multă vreme un element de design esenţial, sistemul de evacuare se înscrie şi el în tendinţele anului, Hornetul renunţând la sistemul cu tobă pe lângă şa.

Nu puţini sunt aceia care se declară nemulţumiţi de schimbarea radicală de orientare a roadsterului italo-nipon. Trecerea de la simplist la avangardist ar putea fi prea greu de digerat pentru fanii conservatori, însă ar putea atrage o altă categorie de pasionaţi: aceea a motocicliştilor care apreciază performanţele unei sportive veritabile în haina unui “mieluşel” stradal. La urma urmei, Hornetul şi-a păstrat principalele caracteristici: performaţe utilizabile zi de zi şi design simplist fără a fi însă banal.