GSenzaţie - BMW G650 GS model 2011

Cu o experienţă de peste 90 de ani în fabricarea motocicletelor, BMW continuă tradiţia cu care şi-a răsfăţat fanii pasionaţi de călătoriile pe două roţi cu noul BMW G650 GS, model pe care ProMotor a avut ocazia să-l testeze.

GSenzaţie - BMW G650 GS model 2011 GSenzaţie - BMW G650 GS model 2011

E ora 9:30 şi mă aflu în faţa sediului BMW Group. Ajung în parcarea subterană unde micuţul G650 GS mă aşteaptă nerăbdător de aventură. Chiar dacă nu este impresionant prin dimensiuni, statura sa atent creionată îi oferă o personalitate aparte, un mix de eleganţă şi atitudine rebelă. Silueta ascunde un monocilindrul de 652 cmc pe care aveam să-l descopăr foarte bine calibrat, cu vibraţii prezente doar cât să-mi aducă aminte că mă aflu pe un enduro-touring şi nu pe un cross sau un enduro veritabil.

Mezinul familiei GS este disponibil cu două motorizări: cea standard care oferă 48 de CP la 6.500 de rotaţii şi un cuplu de 60 Nm la 5.000 rotaţii şi una destinată ţărilor cu limitare la numărul de CP în primii ani de permis (34 cp (25 Kw) la 6.500 rpm şi un cuplu de 47 Nm la 4.500 rpm). Din fericire, nu e cazul aici, aşa că mă grăbesc să profit pe cât posibil de toată rezerva de putere disponibilă.

Încalec şi plec la drum, luând într-o primă fază aglomeraţia urbană în piept, unde GS-ul se prezintă excelent, fiind foarte manevrabil şi bine echilibrat. După scurt timp părăsesc Bucureştiul pentru a mă bucura de tot confortul pe care îl oferă GS-ul. Şaua este moale şi comodă, iar poziţia de condus foarte bine gândită. Înălţimea mea (1,85 m) nu este un avantaj acum, la viteze de peste 120 km/h simţindu-mă cam "fluturat" de vânt. Dar nu pot să consider un minus al motocicletei. Cu rezervorul plin şi cu drumul ce se desfăsoară în faţa mea, uit rapid de problemele de acasă şi mă bucur la maxim de fiecare kilometru parcurs.

După câteva tentative eşuate de a găsi treapta a şasea de viteză, BMW G650 GS are doar cinci rapoarte, m-am resemnat, dar cu toate acestea, monocilindrul este capabil să "ducă" şi a şasea treaptă de viteză. Totuşi, chiar şi cu o cutie în cinci trepte, BMW-ul afişează un consum exemplar de numai 4 l la 100 de km. După circa 200 km, mai găsesc un minus: lipsa unui indicator pentru nivelul de carburant. Nu îmi pot da seama de ce nemţii nu au instalat unul, căci loc era destul pe display-ul digital, poate din considerente de reducere de costuri?



Pe asfalt, G650 GS se comportă incredibil - îl manevrez uşor, de parcă aş călări o bicicletă. Condus de drum şi de soare, observ o poieniţă cu destule denivelări, porţiuni de pământ şi noroi. Decid rapid că e locul perfect pentru a testa calităţile lui G650 GS în offroad, acolo unde este de aşteptat ca viitorii proprietari să ajungă destul de des. Părăsesc asfaltul şi continui drumul pe iarbă şi pământ, unde lipsa cauciucurilor adecvate îmi limitează uneori tendinţele de atacare a zonelor cu aderenţă precară, dar cursa amortizoarelor face din condusul offroad o experienţă destul de confortabilă.


A doua zi, decid să rămân în aglomeraţia Bucureştiului pentru a testa la maxim manevrabilitatea lui G65 GS. După vreo patru ore de umblat brambură dintr-un colţ în altul al oraşului, descopăr că răcirea uleiului prin cadru tinde să mă jezene oarecum în zona genunchiului drept. Cu siguranţă nu este un defect capabil să îngroape toate calităţile oferite de micuţul BMW GS, dar este destul de inconfortabil dacă ai multe drumuri de făcut într-un oraş atât de aglomerat.

La sfârşitul zilei, micile defecte sunt de mult uitate, doza de G650 GS întipărindu-mi un zâmbet tâmp pe faţă, cu care am rămas chiar şi după ce am părăsit parcarea şi am privit în oglinda retrovizoare cum mezinul familie GS rămâne în acelaşi loc de unde începusem distracţia cu o zi în urmă.

Noul membru al familiei BMW GS a impresionat atât la capitolul design cât şi la cel al performanţelor. Cu toate că este cel mai mic model din familia GS, G650 este aproape la fel de impunător ca fraţiorii mai mari.