BMW 330xd Coupe

O parte dintre valorile clasice, acelea care dădeau farmec unui coupe, au dispărut. Totuşi, plăcerea există.

BMW 330xd Coupe BMW 330xd Coupe
Se spune că alchimia era ştiinţa celor aleşi. La un moment dat, între alchimie şi erezie graniţa era atît de subţire, încît, prin comparaţie, membrana timpanului putea fi considerată groasă. Am învăţat de-a lungul timpului că un coupe veritabil are o capotă lungă, două uşi, tracţiune spate şi un propulsor viril cu o configuraţie nobilă – a se citi un 6 în linie, V8 sau V12 alimentat cu benzină. Numele care au contribuit la zugrăvirea acestui tablou nu are sens să le mai pomenesc, le găsiţi în panoplia automobilelor de legendă. BMW este unul dintre ele. Am condus însă 330xd coupe şi am avut căteva momente de îndoială la începutul testului.

Ele s-au datorat în mare parte propulsorului diesel de sub capotă şi tracţiunii integrale. Au fost momente, pe care le-am considerat justificate, cănd m-am întrebat: De ce? De ce diesel şi 4x4? Putem vorbi de erezie?

Am trecut peste ofensele aduse convingerilor mele şi am început testul. Înainte de a păşi în interior, mi-am rezervat cîteva momente pentru a privi caroseria. Deşi nu eram la prima întîlnire cu ea, am dorit să văd dacă liniile conving mai mult decît în trecut. Nu pot spune că da, însă am admirat silueta zveltă şi aerodinamică a părţii frontale. Forţînd puţin nota, pot afirma că arată ca vîrful unei săgeţi.

Nervurile capotei şi privirea şireată dau de înţeles că în această caroserie sunt ascunse mult mai multe surprize decît viteza pură. Place şi linia laterală, uşor ascendentă spre spate. Pentru a epuiza subiectul design, trebuie spus că spatele aduce aminte de fesele unei dansatoare sud-americane de tango şi salsa. Are puterea de a sugera că e dispus să danseze oricînd, dacă are un partener pe măsură. La interior, descoperi că bavarezii ştiu ce înseamnă magia coupe-ului. Deşi în linii mari este vorba despre un bord de Seria 3 sedan, există mici elemente care îi dau distincţie, ca de pildă mînerele portierelor. Dacă ar fi să ridicăm analiticul la rang de artă, am putea critica accesul la locurile spate. Sistemul manual de rabatare a spătarului scaunului din faţă este corect, în schimb îmbătrîneşti pînă deplasezi electric scaunul înainte.

În spate, descoperi cu surprindere că spaţiul este mai mult decît suficient. Dar pe cine interesează la un coupe locurile din spate? Tu la volan şi două picioare lungi în dreapta – sau, în funcţie de preferinţe, fiecare poate zugrăvi acest peisaj aşa cum doreşte. Totul este asezonat cu un sistem audio de bună calitate şi cu un sistem iDrive de care nu vrei să te atingi, pentru că îţi poate distruge clipa de magie. Reglezi poziţia la volan, una cum rar poţi găsi la alt model, introduci cheia în locaşul din bord, apeşi butonul de start/stop şi, preţ de o fracţiune de secundă, te încrunţi. Diesel-ul este diesel. Dar apoi, linişte… Doar turometrul dovedeşte că propulsorul de 2.993 cmc este pornit.

Pentru a nu cădea pradă dezamăgirii, e bine să rămîi în maşină cît timp motorul este pornit; din exterior, propulsorul îşi trădează genealogia la relanti. Te fulgeră o fărîmă de nostalgie cînd realizezi că ar fi putut fi o cutie manuală, dar zîmbeşti satisfăcut descoperind cît de bine schimbă cutia automată cu 6 rapoarte. La nevoie, se poate face apel la opţiunea sport de pe grila cutiei, iar diferenţa se simte. În schimb regimul manual este cam lent, atît pe urcarea în treaptă, cît şi pe retrogradare. Suspensia reuşeşte să filtreze excelent denivelările şi eventualele carii de pe suprafaţa de rulare, afişînd totodată o fermitate clară – nederanjantă pentru vertebrele coloanei –, care îţi aduce aminte că ai de-a face cu o maşină sport. Direcţia, deşi asistată electric, este un exemplu de precizie şi comunică bine cu şoferul. În schimb, reprezintă un mic calvar la manevrele din parcare. Nu e plăcut să fii văzut făcînd grimase de efort atunci cînd tragi de volan să te extragi de acolo.

Despre propulsor numai de bine. Sună excelent în ture, nu ai crede că suge motorină din rezervor. În plus, oferă nişte reprize mai mult decît decente, lucru normal cînd vorbim despre 231 CP obţinuţi la 4.000 rpm şi despre un cuplu motor de 500 Nm disponibil de la 1.750 la 3.000 rpm. Şi toate acestea pentru un consum mediu de 11,5 litri la 100 km, cît am înregistrat în test. Frînele sînt excelente, perfect dozate, în schimb dacă decuplezi DSC-ul şi frînezi puternic, de la viteze ridicate, pe drumuri uşor denivelate, descoperi că trebuie să corectezi traiectoria. X-ul rătăcit în indicativul 330xd nu îl simţi în condiţii normale de rulare. Abia cînd vine vorba de suprafeţe cu aderenţă scăzută (carosabil ud, zăpadă) poate fi sesizat, dar numai de către cei ce reuşesc să perceapă o diferenţă de 0,1 secunde: 330xd accelerează de la 0-100 km/h în 6,6 secunde, în timp ce un 330d reuşeşte sprintul în 6,7 secunde. Viteza maximă este, în schimb, de 242 km/h, în timp ce un 330d poate 250 km/h. Dar sunt detalii de care nu cred că se va plînge nimeni niciodată.

Prin urmare diesel-ul şi tracţiunea integrală pot face casă bună cu un coupe. De aceea vorbeam în deschidere despre alchimie: în Bavaria încă se practică. Cu succes.