Am navigat puţin pe internet pentru a vedea ce spun alţii despre acest model. Lăsând la o parte analizele reci, peste tot am regăsit un laitmotiv: toată lumea e îndrăgostită iremediabil de această bucată de metal.

De ce, de unde atâta pasiune canalizată spre un obiect doar un pic mai bine finisat decât o bucată de granit nu îmi pot da seama, după cum cum nu îmi pot explica de ce am şi eu aceleaşi tăiri vizavi de Defender.

În 60 de ani, probabil că Defender s-a înrădăcinat într-un fel sau altul în mentalul colectiv, aşa că doar dacă ai fi crescut pe fundul oceanului ai putea ignora caroseria bătută în nituri. Ironic, acum 60 de ani modelul a fost scos pe piaţă ca o soluţie de criză.

Adică să existe acel ceva pe patru roţi capabil să îi ajute pe britanici să-şi reconstruiască ţara după al doilea Război Mondial şi să-şi bandajeze orgoliul rănit. Aveau nevoie de o maşină care să nu fie Jeep Willys. Prin urmare, Defender nu a beneficiat de o atenţie deosebită, deoarece s-a crezut că va sta pe piaţă doar câţiva ani, motiv pentru care nu s-a investit în design, iar caroseria a fost realizată din aluminiu, unul dintre materialele cele mai accesibile pe atunci.

Între timp au trecut şase decenii, pe care compania le-a aniversat anul trecut. Chiar şi la noi s-au investigat nenumărate soiuri de nămol şi s-au degustat numeroase tipuri de rocă, fapt normal într-un univers în care Land Rover trebuie să satisfacă nevoile posesorilor de SUV-uri.

În acest peisaj, te întrebi ce caută oare Defender, care este deja o piesă de muzeu. Nu aş avea nevoie de prea multe cuvinte pentru a-i justifica existenţa, dar acestea ar fi probabil dure şi ar leza sensibilitatea unora sau a altora.

Noi am decis să aducem un omagiu acestui monstru sacru al industriei auto la un an după aniversarea oficială, adică după ce lucrurile s-au liniştit şi marea majoritate a uitat de eveniment. Nu am regizat nimic, nu am adus cu noi trusa de farduri, nu am vrut să minţim pe nimeni. Am luat un Defender 90 SVX, am făcut plinul şi am pornit la drum. 60 de ani într-o singură zi. Dar ce zi!

M-am trezit la 4 dimineaţa şi mi-am pregătit ceva mai mult bagaj decât aveam nevoie, inclusiv o pereche de bocanci de schimb. Doream să fie o zi de care să îmi aduc aminte. Un mic popas în faţa clădirii ProTV, de unde l-am luat pe cameraman, şi undeva pe la Piaţa Presei Libere, pentru a-l îmbarca pe Mişu, fotograful care avea să devină sistemul meu de navigaţie în necunoscut.

Mişu e un individ îndrăgostit de fotografie, de munte şi, ocazional, de câte un “fier”, aşa cum botezăm noi vehiculele care ne satisfac din raţiuni greu cuantificabile.Revenind la Defender, trebuie să vă spun că sunt la a patra degustare şi că fiecare dintre degustări a avut loc cu un model care a evoluat într-un fel sau altul faţă de generaţia anterioară. În plus, trebuie să recunosc că emoţia a avut aceeaşi intensitate de fiecare dată, iar acum, cu versiunea aniversară, a atins cota maximă.

După faceliftul şi schimbarea motorizării – survenite ieri, dacă luăm în calcul istoria modelului –, a venit upgrade-ul menit a transforma Defender-ul în ceva care să aducă aminte de cei 60 de ani aniversaţi de companie.

Citeşte mai departe în pagina următoare »