Cînd noul Mazda5 i-a luat locul lui Premacy, a devenit clar că în clasa monovolumelor decizia de cumpărare va primi şi o încărcătură profund subiectivă.

Mazda5 Mazda5
Uşile culisante, banchetele rabatabile în toate felurile posibile, puzderia de locuri şi alte minunăţii ale ergonomiei moderne urmau să pălească în faţa “ambalajului”. Ca lucrurile să se complice şi mai mult, acest trend n-a reprezentat doar o nebunie de moment a japonezilor, fiind puternic îmbrăţişat şi de alte nume din industrie.

Bineînţeles, minuni nu există, în sensul că această nouă rasă de monovolume compacte nu oferă absolutul din toate punctele de vedere, dar oferă un compromis pe care eşti foarte tentat să-l accepţi.

Dacă vrei să-ţi încînţi privirea, Mazda5 e una dintre alegerile obligatorii. Are o armonie pe care mulţi concurenţi n-o au, dîndu-şi coate la modul serios doar cu Mitsubishi Grandis şi Ford S-MAX. Cu acesta din urmă are cele mai multe de împărţit, atît la propriu, cît şi la figurat.

În primul rînd este vorba de platformă, celebrul C1 al concernului Ford, folosit şi de Ford Focus/C-MAX, Volvo S40/V50 sau Mazda3. Deci chiar dacă indicativul este aproape de 6, Mazda5 are măruntaie de 3, combinate însă cu un ampatament mai mare ca la sedan (2,75 m vs 2.67 m). Şi pentru ca zăpăceala să fie completă, toate acestea se întîmplă în condiţiile în care lungimea totală e cu 17 cm mai mică.

La exterior, creaţia japoneză poate fi identificată cu uşurinţă: este un model zoom-zoom în toată regula. Deşi, pe alocuri, are parte de rotunjimi ample, nici muchiile tăioase nu sînt absente, dozarea lor fiind foarte bine făcută, astfel încît 5-ul să nu pară un 6 care s-a îngrăşat brusc pentru că s-a lăsat de fumat. Ele se găsesc pe partea inferioară şi superioară a barei frontale, sînt sugerate de forma agresivă a farurilor sau urcă mult către spate pe ambele părţi ale capotei. Tot un crescendo găsim şi în linia mediană a caroseriei, care urcă hotărît spre stîlpul D – mişcare sugerată şi de suprafeţele vitrate mai reduse din acea zonă.

Trîntite la nimereală par doar stopurile, neobişnuite ca formă, dar care închid foarte bine arcul de cerc desenat de linia pavilionului. La fel stă treaba şi cu retrovizoarele enorme, ce te fac să crezi că mare parte din coeficientul aerodinamic de 0,29 (care, între noi fie vorba, nu-i rău deloc) este generat doar de ele.

Pînă să ajungem la interior, să mai notăm că accesul este foarte facil, făcîndu-se nu prin una, ci prin două uşi culisante. Siderantă este fineţea cu care se deschid/închid ele. Ai zice că în Japonia există departamente care se ocupă, pînă la epuizare, doar de aceste aspecte aparent neglijabile. Neglijabile? Deloc, pentru că nu e totuna să mişti o poartă-ecluză sau o uşă de bambus.

Habitaclul se remarcă mai degrabă prin calitatea asamblării, decît prin cea a materialelor, care, în locuri mai ferite de privirile insistente, sînt cam ieftine. Totuşi, instrumentarul şi consola centrală merită aplaudate, fiind deopotrivă plăcute şi ergonomice. În ceea ce priveşte spaţiul, acesta e îndestulător doar pentru primul rînd, celelalte două fiind cam înghesuite dacă-ţi propui să plimbi şase persoane. Însă numărul real de adulţi (europeni) care pot călători în confort este de doar patru, eventual însosiţi de doi copii mici.

Pentru ca parcurgerea distanţelor lungi să fie trecută la capitolul reuşite, face toate eforturile un agregat diesel de 2 litri, capabil de 143 de cai şi de un cuplu apreciabil de 360 Nm. De această ultimă valoare e mare nevoie, pentru că, la o masă proprie de 1.540 kg, Mazda5 nu se încadrează tocmai în categoria pană. Contribuţia momentului maxim este destul de concludentă, fiind reflectată atît în cifre (0-100 km/h în 10,4 secunde; viteză maximă de 197 km/h), cît şi în senzaţia pricinuită de reprizele viguroase, accesibile în mai toate treptele cutiei de viteze. Cutie care a dezamăgit prin timoneria brută, agăţînd destul de tare la trecerea dintre trepte, într-un mod total aleatoriu. Bine că te poţi baza pe direcţia precisă, pe frînele eficiente şi pe trenul de rulare bine setat, dotat cu suspensii independente, plus bare stabilizatoare pe ambele punţi.

Mazda5 nu e un campion al spaţiului interior, dar oferă un condus plin de senzaţii, garnisit cu destul stil ca să aibă credibilitate în faţa concurenţei europene.