Peugeot 407 facelift

Au trecut mai bine de patru ani şi totuşi puţini au realizat că 407 înseamnă mult mai mult decât un exterior frumos.

Peugeot 407 facelift Peugeot 407 facelift

În anul 2004, se lansa pe piaţă un model de clasă medie cu nişte calităţi unice – poate vă mai aduceţi aminte. Pe atunci, primele trei opţiuni pentru o maşină de familie erau Passat, Laguna şi Mondeo. Apariţia lui Peugeot 407 a lovit puternic în imaginea rivalilor săi, maşina devenind instant cel mai frumos model din clasă şi, în acelaşi timp, unul dintre cele mai contestate.

Pe lângă îmbunătăţirile estetice (la care vom ajunge imediat), ţin să semnalez faptul că am condus versiunea cu facelift pe drumurile din jurul oraşului Sochaux, Franţa, mai exact pe ruta pe care cei de la Peugeot l-au testat şi calibrat pe 407 înainte să-l lanseze pe piaţă. Tare, nu? Aşa am zis şi eu. O ocazie perfectă de a dovedi unor persoane care insistă numai asupra părţilor negative ale acestei maşini... că nu este deloc aşa cum spun ele.

Trecând mai departe, trebuie spus că schimbările sunt destul de minore. Au fost adăugate foarte multe elemente cromate şi în grila frontală, şi în spoilere, şi în lateral. Stopurile au un aspect uşor aparte, cu o porţiune din sticlă albă acolo unde înainte era doar roşu. Ele au fost şi complet redesenate, însă rezultatul final nu este deloc drastic. Tot în spate, sub spoiler, a fost amplasat şi un deflector, în scopuri estetice, bineînţeles.

Înăuntru, consola centrală este frumos îmbrăcată într-un material negru perlat, foarte similar celor prezente la pianele de înaltă calitate. Efectul e reuşit, cabina lui 407 părând ceva mai elegantă decât înainte. Ah, iar butoanele de la sistemul de climatizare şi de la cel audio au şi ele câteva inserţii de crom – adică exact ce a recomandat doctorul.

Din punctul de vedere al ţinutei de drum, Peugeot 407 impresionează. Da, aţi citit bine, chiar impresionează. Sunt sigur că nu foarte multe persoane cunosc faptul că acest model a fost primul beneficiar al unei suspensii faţă duble, extrem de sofisticate, care separă mişcarea verticală de cea orizontală. Astfel, efectul cuplului asupra punţii faţă este minor pe perioada demarajului, iar atunci când intri foarte puternic într-un viraj, maşina are o rezistenţă remarcabilă la subvirare.

Versiunea pe care am fost teribil de curios s-o încerc a fost cea de 2,0 litri BioFlex. Ea are nevoie de bioetanol E85, iar din punctul de vedere al performanţelor, pot spune că merge la fel ca orice maşină cu propulsor pe benzină de 140 de cai-putere. La fel de impresionant s-a dovedit a fi şi motorul de 2,2 litri şi 163 de cai-putere, capabil să ducă maşina la 100 km/h în 9 secunde şi să efectueze un număr foarte mare de depăşiri scurte, urcând în ture şi plăcut, şi eficient. Cunoaştem deja dieselurile cu toţii – singura noutate fiind cel de 2,0 litri HDi Euro 5. Adică 140 CP în loc de 136.