Test de prim contact: noul Isuzu D-Max

Din interior, primul lucru care atinge simţurile pasagerilor este zgomotul motorului, care îşi intră în drepturi la turaţii joase şi la călcarea pedalei de acceleraţie, fără a irita auzul, ci dimpotrivă, dând senzaţia că tot ce e sub capotă lucrează în favoarea ta. Interiorul noului D-Max este desenat într-un mod plăcut ochiului, cu atenţie specială pentru durabilitate, un minus fiind însă calitatea materialelor din care este confecţionat acesta – plastice tari, gândite să reziste în timp. Un plus însă îl reprezintă şi tapiţeria de piele de pe modelul testat, care nu se traduce doar printr-un nivel superior de confort ci şi prin crearea unei ambianţe orientate spre pasageri, lucru amplificat şi de posibilitatea de a regla electric scaunele.

Vizibilitatea din habitaclu este bună, lucru care te ajută mult la manevrarea lui D-Max prin zone aglomerate şi în depăşiri, senzaţia trăită fiind una de control şi de plutire deasupra celorlalte maşini din trafic. Deşi D-Max se laudă cu noul sistem stereo cu 6 difuzoare „Exciter” montate în plafon, acestea dezamăgesc la capitolul calitate sunet. Te afli totuşi într-o maşină cu destinaţie utilitară. Am apreciat însă comenzile de pe volan extrem de utile, precum şi dispunerea inteligentă a comenzilor. De remarcat şi numeroasele spaţii de depozitare ce pot fi regăsite la nivel de habitaclu, accesibile cu mare uşurinţă.

D-Max ştie să facă însă foarte bine lucrurile pentru care a fost proiectat, iar datele tehnice vorbesc de la sine: capacitatea de tractare de 3.000 kg, capacitatea de încărcare de 1.000 kg, garda la sol de 235 mm şi unghiul de atac de 30 grade promit să ducă la bun sfârşit orice sarcină la care vor fi supuşi de potenţialii clienţi, indiferent dacă este vorba despre un mediu on sau off road.

În fine, designul noului D-Max face ca pick-up-ul să fie mult mai arătos faţă de versiunea precedentă, tendinţele agresive insuflate părţii din faţă sugerând faptul că D-Max e pus serios pe treabă şi nu va avea linişte până nu-şi duce sarcinile la bun sfârşit. Deşi nu sunt oferite standard, stopurile cu LED-uri ajută noul D-Max să mai bifeze o noutate în gamă.

În concluzie, Isuzu D-Max a făcut un salt mare faţă de generaţia anterioară, pedigree-ul impus de acestea putând totuşi fi regăsit şi în genele celui mai tânăr D-Max. Deşi nu excelează la capitolul finisaje şi calitatea materialelor, scopul pentru care a fost creat D-Max scuză mijloacele. Posesorul unui astfel de model nu va face senzaţie la stop, cu muzica urlând în boxe, iar maşina în sine nu va întoarce multe capete. E clar că D-Max nu este în elementul lui în mediul urban, unde se va dovedi greoi şi neîndemânatic. Însă cum nu poţi judeca abilităţile unui peşte după capacitatea sa de a se urca în copaci, talentele lui D-Max pot fi evidenţiate doar în medii ceva mai solicitante decât banalul asfalt urban. Astfel, când e nevoie de pus osul la treabă, pe drumuri pietruite de munte sau pe rute prăfuite de câmpie, D-Max promite să fie un pick-up fiabil şi economic. Va putea însă sparge careul Amarok-L200-Navarra-Hilux? Rămâne de văzut!

Pentru anul 2013, Isuzu şi-a setat un target de vânzări de 200 de bucăţi în România, preţurile pentru noul D-Max fiind următoarele: pentru varianta 4X4 cu cabină simplă preţul de pornire este de 17.900 euro plus TVA, pentru varianta cu cabină dublă cu primul nivel de echipare preţul de achiziţie pleacă de la 21.000 euro plus TVA iar pentru varianta de top, preţul maxim de achiziţie se situează în jurul cotei de 30.000 euro cu TVA inclus.

Generaţia D-Max îşi are rădăcinile în 1963, când Isuzu lansează modelul Wasp, care avea ca scop îmbinarea caracterului funcţional oferit de un camion cu designul unui vehicul destinat pasagerilor. Primul pick-up denumit D-Max este lansat în anul 2002, iar după 10 ani, noul Isuzu D-Max peste pregătit să-şi facă intrarea pe piaţă. Piaţă transformată puternic între timp! Să vedem, ARE CU CE?

Iar D-Max nu vine cu mâna goală, cei de la Isuzu reuşind să-i ofere o serie de aşi în mânecă pentru a-l face cât mai competitiv. Dovadă a faptului că în noua versiune D-Max cei de la Isuzu au investit mult timp şi efort o reprezintă titulaturile de cel mai bun consum din clasă, cea mai lungă benă, cel mai bun coeficient aerodinamic din segment şi probabil cea mai de seamă evoluţie reuşită de D-Max, cele 4 stele primite la testele Euro NCAP, o îmbunătăţire considerabilă faţă de ce putea vechiul D-Max, care obţinea o singură stea în cadrul aceloraşi teste. Pe acest segment, D-Max însă mai are de lucrat pentru a atinge cele 5 stele necesare…

Trecând la lucruri concrete, am avut la dispoziţie pentru test un model cu cabină extinsă, de 4 locuri, cu tracţiune 4X4 şi trasmisie manuală în 6 trepte cuplată la noul motor diesel de 2,5 l cu sistem de supraalimentare în două trepte – de altfel singura variantă de motorizare oferită pentru modele D-Max destinate pieţei europene. Cu acesta am parcurs drumul dintre Braşov şi Ploieşti, astfel că am putut vedea la lucrul noul D-Max atât la drum întins cât şi pe porţiuni de drum cu urcări, coborâri şi serpentine.

În ciuda gabaritului mărit faţă de generaţia precedentă – dimensiunile noului D-Max fiind acum de 5.295 mm / 1.860 mm / 1.790 mm – maşina s-a dovedit uşor de condus şi manevrat chiar şi pe curbele în ac de păr de la intrarea în Predeal, datorită razei de bracaj reduse, deşi la negocierea virajelor cu o viteză mai mare, camioneta îşi dezvăluie caracterul subvirator.

Dacă accelerarea de la 0 la 100 km/h este irelevantă pentru segmentul din care face maşina, la nevoie, D-Max poate atinge o viteză maximă de 180 km/h, însă este greu de crezut că cineva va avea nevoie vreodată să împingă maşina până la asemenea limite. Consumul extraurban este situat în dreptul cotei de 6,5 l / 100 km în vreme ce consumul mixt anunţat este de 7,4 l / 100 km, noi reuşind să obţinem un consum instant de 6,5 l / 100 km pe DN1 între Câmpina şi Ploieşti, la o viteză constantă de 130 km/h şi un consum de sub 8 l/100km în medie. Nu am luat în calcul însă şi porţiunile de offroad la calculul acestui consum.

Nici urcuşurile şi coborâşurile de pe porţiunea Predeal-Câmpina nu ne-au pus probleme, cei 163 CP dezvoltaţi de motorul pe motorină fiind numai buni pentru a încuraja un stil de condus liniştit ce nu presupune accelerări şi decelerări bruşte, la acest lucru contribuind şi cuplul maxim de 400 Nm disponibil în plaja 1.400-2.400 rpm. Suspensia se dovedeşte a fi destul de moale încât să ofere un grad bun de confort pasagerilor din faţă, deşi cei aflaţi pe bancheta din spate vor fi sări uşor la trecerea în viteză peste o denivelare. Ar fi interesant şi un test cu bena încărcată, pentru a vedea dacă acest comportament plăcut se menţine.

În fine, cutia manuală este bine etajată, chiar dacă levierul schimbătorului de viteze are o cursă cam largă. Am testat doar puţin timp cutia automată, dar o recomand cu siguranţă pentru această maşină, i se potriveşte de minune!

Pe scurt, e confortabil şi relaxant, aşa cum te şi aştepţi să fie o maşină de asemenea dimensiuni!