Nu am avut nevoie decât de o secundă pentru a mă îndrăgosti de această mașină. Și nici măcar nu a trebuit s-o scot la un film și la o plimbare în parc...
Volkswagen Passat CC - Test în România
Respiră, Tudorică! Aproximativ în felul ăsta ai început să ne povestești despre BMW X6 atunci când l-ai descris prima oară. Ei bine, același lucru îl pot spune și eu despre Volkswagen Passat CC. Îți poate tăia răsuflarea la fel de repede ca un sărut.
În segmentul său, are absolut același efect ca și CLS-ul în clasa limuzinelor de dimensiuni medii sau ca X6-le în clasa SUV-urilor fullsize. Este o mașină deosebită, pusă lângă niște modele arhicunoscute și nu extrem de fascinante din punctul de vedere al aspectului. Dacă stau să mă gândesc mai bine, Passat CC nu aparține unui segment, ci unei revoluții a imaginației.
După apariția lui Phaeton, cei de la Volkswagen au realizat clar că le pot ține piept giganților Europei în materie de automobile de lux. Astăzi, CC-ul reprezintă tentativa lor de a zgudui din temelii un univers cu doar trei dimensiuni: Mercedes, BMW și Audi. Cap-coadă este mai lung decât un A4, însă nu suficient de mare ca să pună în pericol limuzine precum Seria 5, E-Klasse sau A6.
Așadar, acum, că am stabilit ce era de stabilit, putem să trecem mai departe și să vorbim despre ce înseamnă un Passat CC și cum e să trăiești alături de el.
În primul rând, va trebui să te obișnuiești să ți se tot pună întrebări de genul “Frate, ce mașină e asta?” sau “ Frate, e Passatu’ nou?” Bineînțeles, toate încep cu “frate”.
Și mai enervant, încercați voi să spuneți la 300 de persoane că această mașină nu este tocmai noul Passat... atunci când pe portbagaj scrie doar Passat! Îmi vine să-mi smulg părul din cap și acum când îmi amintesc. De fapt, asta a fost și este o mare dilemă pentru mine. Numele mașinii este cât se poate de derutant. Indicele “CC” e specific coupe-urilor cabrio.
Iar Passat este Passat. Trebuia să-l boteze pur și simplu altfel! Un termen diferit. Un cuvânt nou. I-ar fi scutit pe viitorii săi posesori de clipe enervante, precum cele trăite de mine. Dar mă dau bătut. Adevărul este că nu a mai avut nici o importanță denumirea sa în clipa în care m-am urcat prima oară la volan. În ciuda unor elemente și forme în comun cu Passat-ul obișnuit, CC-ul nu se vrea deloc mai prejos decât Audi-ul A4 la capitolele finisaje și aspect al cabinei.
Din păcate pentru el, nu este chiar acolo prin anumite colțișoare ale planșei de bord, însă se poate trece foarte ușor peste. Materialele sunt extrem de bune, în unele locuri chiar la nivelul rivalilor mai prestigioși, iar versiunea condusă era aproximativ full din punctul de vedere al nivelului de echipare.




















