Am condus un Jeep. Pare o afirmaţie banală, oricine se poate lăuda cu aşa ceva, sau aproape oricine. Eu am condus însă un Jeep, acel Jeep care a denumit o clasă, care ne-a făcut pe mulţi să visăm în copilărie şi să ne dorim a face parte din povestea americană.

Jeep Wrangler Jeep Wrangler
Fiecare îşi consolidează existenţa pe nişte repere, care, la un moment dat, pot fi şi pasiuni. Pentru mine ca jurnalist, unul dintre repere a fost şi este Jeep Wrangler. Este unul dintre bulgării de pasiune care îmi spun de ce mă aflu în presa auto. Ştiu că nu prea este deontologic corect să vorbesc despre mine şi despre cît de mult îmi place această icoană a industriei auto, dar nu mă pot abţine. Asta nu mă va împiedica să fiu obiectiv vis-à-vis de performanţele maşinii.

Designul nu cred că poate şi merită comentat – spui Wrangler, ştii la ce te aştepţi. O linie care a intrat deja în ADN-ul lumii auto, care a inspirat multe alte modele, dar care niciodată nu a putut fi copiată, reprodusă sau îmbunătăţită de nici un alt producător. Îmbucurător este că s-a renunţat la farurile pătrate, atît de hulite de fanii modelului. Acest lucru s-a întîmplat deja de la generaţia trecută, dar nu poţi avea niciodată încredere în designeri. Puţin controversată poate fi considerată bara faţă, care adaugă la lungimea totală a maşinii cîţiva zeci de centimetri şi care, uneori, poate reprezenta un obstacol în cazul manevrelor în spaţii înguste sau în situaţia traficului bară la bară. O justificare funcţională are, ea trebuind să adăpostească, în funcţie de preferinţele clientului, troliul. În schimb, grila radiatorului încadrată de cele două faruri rotunde a rămas în mare aceaşi, cu mărunte stilizări de la o generaţie la alta. Şi asta e bine, dă continuitate modelului, aşa cum o fac şi balamalele portierelor, care sunt la vedere, aşa cum o fac şi stopurile din spate prinse de caroserie...

Dacă mai vreţi detalii, priviţi capota unde sunt două tampoane de cauciuc menite să sprijine o eventuală roată de rezervă, decupajul de pe aripa stînga spate, unde se află buşonul rezervorului şi care nu este acoperit de nici o clapetă, roata de rezervă montată în spate pe portieră... Sunt elemente de design care fac parte din patrimoniul fenomenului Wrangler şi fără de care un astfel de model nu ar fi complet. Poate clanţele de la uşi nu se integrează perfect în linia caroserie, dar au un farmec aparte, cu butonul lor de deschidere. Accesul în maşină este la îndemînă, chiar şi la locurile din spate, ţinînd cont de configuraţia caroseriei, numai că presupune anumite calităţi de alpinist, datorită gărzii la sol generoase. Poziţia la volan este surprinzător de bună şi beneficiază de reglaje atît pentru coloana de direcţie, cît şi pentru scaunul şoferului (profunzime, înălţime). Am rămas surprins să descopăr că se stă bine şi pe bancheta din spate.

Unii, probabil, vor fi dezamăgiţi de aerul spartan al interiorului, şi de lipsa de gadgeturi. Le recomand să evite dezamăgirea, pentru că Wrangler este maşina care te alege, nu pe care o alegi. Are un mod extrem de elegant şi dur de a declara cine este şi ce oferă. Dacă o accepţi, bine, dacă nu, fiecare îşi vede de drumul său. Singurul lucru care deranjează este hardtopul. Nu prin design sau funcţionalitate, ci prin modul de montare. Dacă l-ai montat pe final de toamnă, montat va rămîne pînă la sfîrşit de primăvară, cînd vine vremea soft-topului. Este compus din trei subansamble şi presupune relaxare şi multă pace interioară cînd vine vorba de montarea sau demontarea lor.

Excelent, din punct de vedere al designului este arcul de securitate central care înglobează şi lumina de plafon şi boxele sistemului audio. În cazul rulării în aer liber, efectul vizual este devastator. De asemeni, interiorul este garnisit cu detalii care aduc aminte de maşinile tot-teren de odinioară şi de fenomenul Wrangler, în acelaşi timp: bara de susţinere pentru pasager amplasată deasupra torpedoului, husa de cauciuc care îmbracă levierul cutiei de viteze. Una dintre cele mai plăcute surprize a fost pachetul motor-cutie de viteze.

Pentru europeanul obsedat în permanenţă de preţul carburantului şi de consum, un diesel de 2.777 cmc care se mulţumeşte cu 10 litri în medie, lucru verificat, este comoară, raportat la celebrele V8-uri americane. Cu o putere de 177 CP obţinuţi la 3.800 rpm şi un cuplu motor de 410 Nm disponibili între 2.000 şi 2.600 rpm, Wrangler are cu ce se prezenta în faţa concurenţei. Motorul este cuplat la o cutie manuală cu şase trepte, surprinzător de precisă şi de plăcută în utilizare, plus o cutie de transfer de la care pot fi selectate modurile de rulare 4x4 sau 4x4 redus. În cazul cuplării reductorului, ESP-ul este decuplat automat. Motorul răspunde bine la acceleraţie, oferă o frînă de motor impresionantă, dar trebuie avut grijă ca, la retrogradări, să nu blocaţi puntea spate.

Transmisia este 4x4 nepermanentă, puterea fiind transmisă roţilor spate. De asemeni trebuie avut grijă cu accelerările puternice pe carosabil umed sau cu aderenţă scăzută, spatele maşinii începînd să danseze imediat, şi în special pe viraje. Este ţinut bine de ESP, dar poate speria pe cei mai puţin experimentaţi la volan. Direcţia este, poate, uşor prea asistată, dar precisă. Poate că frînele ar fi putut fi ceva mai directe pe prima parte a cursei pedalei, dar răspund bine în cazul unor frînări de urgenţă. }inuta de drum este o altă surpriză plăcută, ţinînd cont de natura vehicului.

Mă aşteptam la ceva mult mai arhaic, dar suspensia filtrează bine denivelările la viteze mari, şi senzaţia de ţopăială la rularea cu viteză mică pe suprafeţe denivelate a fost ameliorată. În schimb, ruliul caroseriei este destul de amplu, dar nu într-atît încît să sperie. Veţi descoperi că vîntul lateral are o influenţă asupra traiectoriei, fiind nevoie de mici corecţii pentru a menţine trasa dorită. În off-road, maşina este extrem de performantă, fiind ajutată şi de unghiurile bune de acces (unghi de atac – 36,4; unghi de degajare – 29,8) plus garda la sol de 23,8 cm.

Poate fi pusă în dificultate doar de lipsa de experienţă a celui de la volan sau de imaginaţia bogată a pilotului. Wrangler poate fi privită ca o maşină oarecare, cu plusuri şi minusuri. Dar în realitate este altceva, este o poveste, un stil de viaţă pentru care trebuie să ai chemare. Şi să nu vă închipuiţi că ar fi o maşină de imagine, deşi face acest lucru fabulos de bine; este o maşină care te imploră să o munceşti, o maşină dornică să îţi arate că poate ajunge acolo unde tu uneori nu poţi ajunge. Dacă mă întrebaţi pe mine, Wrangler ar trebui să facă parte din “trusoul” fiecărui bărbat, nu sunt misogin, dar maşina asta parcă nu o pot declina la genul feminin. Iar partea plăcută este că versiunea de bază poate fi cumpărată în Romănia cu 26.222 euro, preţ cu taxe.