Interiorul, locul unde atât Renault Megane 3, cât şi Volkswagen Golf 6 au progresat enorm, este la înălţime. Noul Opel Astra este acolo cu ei, concurenţii redutabili: materiale excelente, o finisare comparabilă şi multe surprize.

Dacă am ceva cu interiorul lui Insignia, unde parcă un inginer a vărsat cutia cu butoane, în Astra lucrurile stau mai bine. O consolă centrală care este încă aglomerată, cu unele comenzi pe care le-am căutat ceva în invazia de butoane, dar atât. Nu te mai împiedici prin habitaclu de butoane şi te obişnuieşti relativ repede cu amenajarea lor. Un interior care abundă în spaţii de depozitare de tot felul, dispuse mai peste tot. Ai spaţii unde poţi depozita dicţionarul explicativ al limbii române sau brăţara de aur a soţiei.

Opel Astra se laudă ca fiind prima compactă care oferă opţional scaune sport ergonomice. Adică vorbim despre primele scaune de pe o compactă certificate de un comitet independent format din experţi în ergonomie şi medici. Mai există doar un singur scaun care a primit acelaşi certificat, iar acela se află într-un Mercedes Benz. Asta dacă nu luăm în considerare fratele mai mare al lui Astra, Opel Insignia...

La capitolul noutăţi putem include şi gurile de ventilaţie, care vin cu un reglaj care permite "împrăştierea" fluxului de aer. Unii clienţi şi-au dorit guri de ventilaţie care, atunci cînd ghidează aerul spre faţă, să ofere un flux de aer difuz, nu un jet concentrat. Habitaclul mai este "îmbrăcat" într-o lumină ambientală roşie, care îşi are ca sursă de origine fie un microspot amplasat în plafonieră, fie leduri ascunse în spatele clanţelor sau consola levierului cutiei de viteze.

Planşa de bord este inspirată de la Insignia, dar a câştigat atât în ergonmie, cât şi în calitate, fie că vorbim de materiale ori de calitatea asamblării. Înainte de părăsi habitaclul trebuie aruncată o privire şi în portbagajul de 370 litri.

Ceva mai mic decât la concurenţii direcţi, dar un portbagaj care vine cu un sistem extrem de simpatic şi agreabil. Se numeşte FlexFloor şi este pe cât de simplu, pe atât de util. Acest sistem permite ajustarea în trei poziţii a înălţimii de încărcare a portbagajului, dar şi compartimentarea acestuia în două zone.

Înainte de a pleca la drum, să aruncăm o privire şi pe sub maşină, pentru că şi aici avem ceva interesant. În faţă vorbim despre o suspensie McPherson, dar pe spate putem începe cu o punte simirigidă. Nu prea avem motive de a zâmbi, când unii oferă independentă pe spate de două generaţii.

Prin urmare avem o punte semirigidă plus Watt's link. O punte semirigidă are grijă de confort, dar nu poate face mare lucru când vine vorba de fermitate sportivă. Watt's link este un sistem format din două tije, care au grijă să elimine jocul lateral al punţii.

O soluţie simplă, dar care am descoperit că este chiar eficientă. Avem avantajele economiei de spaţiu oferite de puntea semirigidă şi performanţe care se apropie extrem de mult de cele oferite de o suspensie multilink.

Apoi, în funcţie de motorizare, opţional mai putem vorbi de FlexRide, adică un control electronic al suspensiei, care permite alegerea a trei setări: standard, Sport sau Tour. Diferenţe există între cele trei setări, iar FlexRide nu se rezumă doar la controlul suspensiei, ci interacţionează cu direcţia şi motorul, adică vorbim de trei personalităţi diferite ale maşinii.

Graţie soluţiei tehnice pentru suspensia spate, putem vorbi în cazul lui Opel Astra şi de opţiunea FlexFix, sau cum poţi căra 2 biciclete cu Opel Astra fără a sacrifica nimic din spaţiul interior sau al portbagajului şi asta fără a cocoţa atelajele pe maşină sau a le arunca într-o remorcă.

Citeşte mai departe în pagina următoare »