Zvonurile legate de iminenta reîncarnare a offroad-ului Frontera s-au confirmat, în sfîrşit, la Balcic, sub auspiciile spiritului protector al Reginei Maria.

Opel Antara Opel Antara
Des colportatele şi supralicitatele splendori ale litoralului bulgăresc nu s-au confirmat, însă gap-ul semnificativ dintre două SUVuri cu aceeaşi secvenţă cromozomială ne-a surprins într-adevăr. La Balcic, SUV-ul nemţesc al GM-ului, intitulat Antara, s-a dovedit altfel decît un Chevrolet Captiva – pe alocuri anost.

La prima vedere, fizionomia suratelor nu relevă caractere distincte, dar, sub lupă, detaliile de departajare bat gongul în favoarea mărcii germane. Mai cochetă şi cu mediana trademark traversînd longitudinal caroseria, Antara îşi merită fără dubii preţul, mai însemnat cu doar şase procente, însă nu doar din acest motiv.

Interiorul lucrat corect şi materialele finisate cu devotament creează o atmosferă ospitalieră, sportivă şi deopotrivă intimă. Invitat în habitaclu să- i fac inspecţia, m-am afundat cum nu se putea mai relaxant în scaunele totuşi straşnice, iar după o prealabilă reglare a acronimului SOC (scaun, oglinzi, centuri), am pus contactul CDTI-ului de 2.000 cc şi 150 CP. Cu sechele de pe urma cutiilor automate care parcă-mi sînt sortite, m-am exaltat asemenea unui puşti cînd am conştientizat că am de amestecat şase trepte. În drum spre Balcic, am avut parte de o Autostradă a Soarelui permisivă, neîntinată de radare montate pe Logan-uri capcană.

Cutia de viteze comodă şi rapoartele eligibile m-au propulasat lejer către viteza maximă. În condiţii normale de drum, suspensiile multilink de pe Opel Antara lucrează în tihnă, iar improprietăţile suprafeţei de rulare pot fi resimţite doar de către cusurgiii patologici sau de hipoacuzicii închipuiţi. În cazul supraturării, apar divergenţe între eşafodajul autoportant al maşinii şi cuplul motor, astfel că atitudinea subviratorie trebuie imediat corectată prin intervenţia unui ESP alarmat de beţia ţinutei.

Pe circuitul offroad, improvizat de către vecinii noştri de la sud prin diferite culturi de zarzavaturi, nu am oprit în scopul de a ne încărca portbagajul cu felurite cucurbitacee, ci am testat aclamatele veleităţi ale SUV-ului Antara. Maltratat fără pic de remuşcare într-un regim dîrz de viteză, acesta s-a descurcat bine, punţile evitînd în timp util formele de relief inoportune. După un prim traseu fructificat cu aplomb, a venit vremea să reluăm circuitul fără ajutorul condiţionat al ESP-ului şi al DHC-ului (Descent Hill Control). Şi iată-ne călare pe cernoziomul bulgăresc, altoit cu bolovani insidioşi, care nu ezitau să ne arunce în toate punctele cardinale.

Deşi în interior atmosfera se tranformase într-un curs de supravieţuire, noi fiind cît pe ce să decapotăm plafonul cu picioarele, senzaţiile violent înlănţuite ne amplificau pînă la paroxism voinţa de autoflagelare. Pe lat, pe lung, tete-a-queue-uri, pe două roţi şi în orice altă poziţie nefirească, numai regulamentar nu eram aşezaţi pe drum. Privit de sus, recitalul offroad părea ca o duminică într-un parc de distracţii după o lungă perioadă de penitenţă la Socola. Cu toate acestea, Antara nu a clacat, păstrîndu-şi caracterul combatant de SUV şi valenţele mediocre de offroad. În momentul în care ne pregătiserăm deja leii schimbaţi în leva pentru a deconta pagubele produse cu bună-ştiinţă, am răsuflat uşuraţi observînd că estetica Opel-ului nu fusese afectată absolut deloc. Rezistenţa bună la întîlnirea cu vicisitudinile naturii garantează calitatea materialelor folosite la fabricarea acestui vehicul. Interiorul a scăpat fără deformări plastice, chiar dacă a fost supus vehement reacţiilor locomotorii incontrolabile. În utlima fază a drivetest- ului, tracţiunea 100% faţă a cedat celei spate jumătate dintre sarcini, evitînd astfel îngroparea prematură a unui SUV nou-nouţ în Nisipurile de Aur.

Prin apă nu am cutezat să metamorfozăm maşina în amifibie din considerente de look, bănuind că vom fi opriţi de vigilenta poliţie rutieră bulgară, prezentă la tot pasul. Nici în Vama Veche nu cred că am fi avut explicaţii oneste pentru un SUV înnoroit pînă la jumătate şi apoi murat în apa Mării Negre. Asistenţa tehnică de la Opel şi-a dat în schimb cuvîntul de onoare că Antara înoată excelent pe ţărm şi că nu intră la apă. Cu dor de casă şi pregătiţi pentru finala Champions League, am străbătut împreună încă 300 kilometri, cu o scurtă oprire la benzinărie. Una peste alta, Antara merită; la fel şi riviera bulgară, mult mai curată şi mai decentă din punctul de vedere al raportului, dominant în capitalism, calitate/preţ.