Are acel ceva ce transformă un roadster dintr-o simplă maşină într-un showcar.

Opel GT Opel GT

Cînd te gîndeşti la rigoarea teutonă, cam greu îţi poţi imagina că germanii sînt în stare de pasiune latină. Opel GT numai a maşină nemţească nu arată. Poate aduce cu una americană, dar nu găsim la acest Opel dimensiunile alegorice ale creaţiilor de peste Ocean.

Colegul Csabi s-a întors din America, de la testul cu Opel GT, extrem de entuziasmat. Prin urmare, am devenit mai mult decît nerăbdător să ajung să “pipăi” maşina. Şi, spre surprinderea mea, visul s-a împlinit foarte rapid: Opel GT se află în România şi poate fi comandat.

Din punct de vedere estetic, maşina are un efect devastator asupra audienţei. Sincer, cred că eclipsează şi un Corvette. Totuşi, dacă faci parte dintre cei care găsesc defecte chiar şi la un bob de rouă, vei spune că GT-ul cam lasă de dorit la nivelul unor finisări exterioare, cum ar fi evacuările.

Interiorul, în schimb, pare desprins din alt film. Poziţia la volan este bună pentru un model sportiv, dar vizibilitate există doar în faţă. Te poţi baza oarecum pe oglinda retrovizoare interioară, însă cele laterale sunt aproape inutile. Materialele utilizate la realizarea interiorului şi finisările rivalizează pe alocuri cu cele ale unui Cielo fabricat la Craiova. Despre ergonomie nu vreau să vorbesc. Înainte de a porni la drum, ar fi bine să te gîndeşti dacă vrei să cobori geamul lateral sau ba, pentru că în timpul mersului vei ajunge la comenzile electrice doar dacă eşti contorsionist.

În final, pot spune că marea mea dezamăgire a reprezentat-o interiorul şi nu am cuvinte de laudă nici despre modul în care se acţionează soft topul. Apropo, nici spaţii de depozitare nu am zărit, dar poate că nu le-am căutat eu suficient de atent.

Numai de bine despre propulsorul de 2 litri supraalimentat, care dezvoltă 264 CP şi se arată extrem de dornic să urce în ture. Cutia manuală cu 5 rapoarte poate fi considerată călcîiul lui Ahile. Nu pot spune că nu îşi face treaba, fiind chiar plăcută la capitolul feedback, dar levierul schimbătorului, asemănător unuia dintr-o maşină de curse, este greu de manevrat şi agaţă uneori. De schimbat treptele în regim sportiv nu prea este cazul, pentru că vorbim de o cutie de viteze împrumutată de la un truck. Direcţia este precisă şi directă, frînele sînt de încredere, sunetul motorului e plăcut. Doar consumul te sperie puţin în cazul abuzării de gaz, dar este totuşi unul firesc.

În schimb, m-a bucurat enorm repartiţia maselor şi în special faptul că puntea faţă are suficientă apăsare pentru a beneficia de o direcţie ascultătoare în cazul unor drifturi prelungite.