Mă văd nevoit, iată, să vorbesc din nou despre criză. Bine că, de data asta, pot striga „Blasfemie!”, în timp ce arunc un deget arătător spre Ceruri şi celălalt către un Cayenne diesel. Da, l-au construit, până la urmă.

Parcă ieri eram la lansarea internaţională pentru presă a lui Cayenne facelift când oficialii Porsche aproape i-au râs în faţă unui jurnalist care pusese deja celebra întrebare „What about the diesel engine?!”.

Imaginea celor doi oficiali îmbrăcaţi impecabil, cu mici insigne-siglă Porsche pe reverul costumelor Boss, zâmbind superior în timp ce declarau că un Porsche diesel nu va exista pentru că marca asta construieşte maşini sport, mă hăituieşte şi îmi întunecă privirea aţintită spre martorul din bord care anunţă că bujiile s-au încălzit şi TDI-ul poate porni lin. Lin pe naiba, întorc cheia în contact, cei şase cilindri pornesc şi parcă sunt într-un Audi Q7 antifonat mai bine.

Poftim? Aveţi o problemă cu faptul că am spus TDI? Vă rog frumos ridicaţi capacul din plastic ce acoperă motorul lui Cayenne diesel. Ceea ce veţi vedea este identic cu motoarele 3.0 TDI care se găsesc pe: Audi A4, A4 Allroad, A5, A5 Cabrio, A6, A6 Allroad, A8, Q5, Q7, VW Touareg şi Phaeton.

Ce va urma? Criza ştie. Furtunele, furtunaşele, numeroasele piese, toate poartă siglele Audi şi VW, sub un capac frumos de motor Porsche pe care scrie „3.0 V6 Turbo Diesel Injection”. Porsche este a treia marcă din grupul VW care primeşte acest TDI de trei litri şi a două marcă sport prin definiţie, după Subaru, care adoptă dieselul. Cine mai urmează? Bentley? Aston? Rolls? Lamborghini?

Îmi şterg lacrimile virtuale şi realizez totuşi că maşina asta nu sună chiar ca un diesel. Măcar atât au reuşit. Zgomotul la relanti este foarte mic, adică faţă de orice alt SUV cu diesel în şase cilindri, Cayenne diesel este foarte tăcut. Bineînţeles că realizez imediat că nu sunt într-un S, GTS sau Turbo.

Ştiu că există un diesel sub capotă şi, pe lângă zgomotul mai mare decât al unei versiuni pe benzină, turometrul gradat doar până la 6.000 rpm, cu zonă roşie de la 4.500 rpm, unde de obicei abia începe „treaba” într-un GTS, aproape că mă scoate din minţi. Selectez modul Drive al cutiei automate cu şase rapoarte şi maşina se pune în mişcare. Mulţumesc Cerului, Cayenne diesel nu poate fi cumpărat cu cutie manuală, la fel ca V6 sau S.

Cayenne diesel porneşte şi motorul începe să se facă auzit. Stai să vezi acum, îmi zic. Începe zgomotul. Accelerez şi imediat sub 2.000 rpm, acompaniată de un sound diesel veritabil, cutia schimbă rapid treapta a doua. Istoria se repetă până în treapta a şasea, unde deja am 70 km/h la 2.000 rpm.

Parcă mi-e frică să accelerez şi asta doar din pricina sunetului, care, sincer, aici, la 2.000 rpm, nu prea este prezent. Totul se întâmplă foarte silenţios şi încerc să îmi fac curaj pentru un kick-down. Observ totuşi, într-un mic slalom prin trafic, că direcţia este extrem de prietenoasă. Asta e bine, pentru că maşina este uşor de manevrat, dar pare totuşi că nu îmi oferă un feedback atât de bun şi îmi aminteşte deci de sentimentele trăite la volanul unui Q7, nicidecum de un Cayenne S sau un Turbo.

Trag aer în piept, îmi încordez maxilarele şi, când să lipesc pedala în podea, mă opresc şi deschid geamul şoferului aproape involuntar, ca o reacţie necontrolată. Nu se aude nici aşa nimic, doar un mic zgomot din care îţi dai seama că totuşi nu ai un motor Porsche sub capotă.

Accelerez uşor către podea şi sunetul de diesel începe să se audă din ce în ce mai pregnant, pe măsură ce mă apropii de 3.000 rpm. Clipesc, semnalizez, schimb banda, vântul mă loveşte în faţă şi închid geamul. Aud zgomot din ce în ce mai puţin, opresc sistemul audio şi, când geamul se lipeşte de cheder, în maşină se lasă o linişte dominată de un sunet de motor înfundat, parcă artificial.
Gata.

Citeşte mai departe în pagina următoare »