În ultimul an şi un pic s-au întîmplat multe cu producătorul suedez, unele bune, altele mai puţin. Ideea e că filiala nordică a GM se află la răscruce de drumuri şi orice pas făcut este foarte important.

SAAB 9-5 BioPower SAAB 9-5 BioPower
Cunoscut pentru activităţile sale aeronautice, constructorul suedez SAAB a împlinit 60 de ani, la mijlocul lui iunie. În toţi aceşti ani, SAAB a devenit o adevărată legendă în industriea auto. Încă de la începuturi (prima maşina a ieşit pe porţile uzinei din Trollhattan în 1947) SAAB-urile au surprins prin estetica total diferită faţă de orice trend-uri la modă dintr-o anumită perioadă, precum şi prin bagajul tehnologic foarte avansat.

Pe măsură ce nivelul de trai din Suedia creştea, aşa se îndepărta şi constructorul de automobile din sfera produselor ieftine către cele premium. Spre sfîrşitul anilor ’80 poziţia lor era foarte bine cimentată în acest segment, dar caracterul de nişă pe care s-au bazat întotdeauna le-a dat de furcă, ceea ce a dus la absorbţia SAAB de către General Motors în 1990. Preluarea firmei de către americani părea o nepreţuită gură de oxigen şi toată lumea se bucura că o asemenea valoare automobilistică nu se pierde prin negura unui faliment trist.

Însă, cei 17 ani de dominaţie GM nu s-au dovedit a fi soluţia cea mai bună, mai ales că, în momentul în care s-au trezit cu pierderi de miliarde, yankeii n-au ezitat să sacrifice SAAB. Astfel, anul trecut în mai, a fost închisă şi ultima fabrica de propulsoare din Suedia, unde se produceau motoare turbo de concepţie proprie (de 2, respectiv 2,3 litri). Apoi s-a anunţat că şi facilităţile de producţie din Trollhattan vor fi trase pe linie moartă, în maxim doi ani, ceea ce înseamnă că, din acel moment, singurul element autentic dintr-un SAAB va fi doar numele. Agonia pare prelungită şi de faptul că modele precum 9-2X sau 9-7X au murit prematur, eliminînd şansele ca suedezii să facă totuşi nişte bani frumoşi, cum a făcut Porsche cu al său Cayenne, de exemplu.

Dar nu toate-s atît de negre, precum faptul că, pentru prima oară după mulţi ani, compania are toate şansele să încheie acest an cu balanţă 0, iar din 2008 – cu aportul noului 9-5, respectiv 9-4X – să tragă tare spre profit. De notat este şi facelift-ul aplicat la 9-3, operaţiune ce marchează intenţia SAAB de a reveni la formele consacrate, atît de iubite de fanii înrăiţi.

Deci, se închide un ciclu nefast, iar noile orizonturi sînt anunţate şi de acest 9-5 BioPower.

Nu poţi să nu-i respecţi pe conaţionalii ABBA pentru modul în care abordează problema ecologiei. Ce motoare electrice, ce pile de combustie sau chiar alimentare directă cu hidrogen? Nu, tată, lasă bioetanulul să încingă atmosfera din cilindri datorită cifrei octanice superioare benzinei normale (104 vs 95), ceea ce se traduce prin putere sporită (⁄30 de cai, ⁄40 Nm). Limuzina de aproape 4,9 m beneficiază în total de 180 de cai, respectiv de un cuplu maxim de 280 Nm, constant între 2.500-3.500 rpm, obţinuţi dintr-un agregat turbo de 2 litri. Acesta garantează performanţe decente, acceleraţia 0-100 km/h făcîndu-se în 8,5 secunde, iar viteza maximă este de 225 km/h. Deşi aceste cifre, acum cîţiva ani, erau apanajul unor modele cu tentă sport, în acest caz chiar n-avem de ce să vorbim de aşa ceva.

9-5 BioPower este o limuzină confortabilă, perfect adaptată călătoriilor lungi, fără urme de ambiţii dinamice. Trenul de rulare este moale, ambientul puţin deranjat de urletul motorului cînd e urcat în ture, în timp ce atmosfera generală este mult temperată şi de aerul condiţionat extrem de eficient. Caracterul docil nu trebuie punctat cu o bilă neagră pentru că nu vei vrea să alergi toată viaţa, moment în care această maşină se dovedeşte a fi ideală. Nici cei care se tem că setarea “civilă” a suspensiilor ar afecta ţinuta de drum nu trebuie să-şi facă griji, curbele putînd fi negociate fără teama că la ieşire vei avea nevoie de puzderia de airbag-uri sau de alte sisteme de siguranţă active.

În exploatare se mai remarcă faptul că, indiferent de tipul său, carburantul ajunge într-un singur rezervor de 68 de litri, de unde electronica ştie întotdeauna cît şi cum să extragă pentru a obţine mixtura adecvată. Ca feeling maşina s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, dar neavînd experienţa aceluiaşi motor alimentat doar cu benzină nu pot spune măsura în care varianta E85 (85% bioetanol, 15% benzină) e mai sprinţară.

Cînd vine vorba de exterior şi interior se remarcă influenţele GM de care puteam fi scutiţi. Ultimul facelift aplicat a inclus maşina în nişte coordonate trendy (prin farurile înzestrate cu rame metalice şi stopurile cam prea Audi), departe, din păcate, de liniile consacrate. La interior tendinţele sînt mai “economice”, cu elemente împrumutate din Chevy Aveo (sistemul audio) şi Subaru Impreza (blocul climatizării). Aici avem de-a face cu o mică dramă, în sensul că o parte din excentricităţi tipice SAAB s-au pierdut. E vorba vitezometrul scalat inegal, iluminarea verde, consola centrală inundată de zeci de butoane – mari, butucănoase şi inscripţionate cu litere de-o şchiopă. Altele au rămas, cum ar fi cheia dintre scaune (care poate fi scoasă doar dacă am cuplat marşarierul), grila gurilor de ventilaţie, cît şi atenţionarea pentru cuplarea centurilor sau lampa de citit, leite cu cele din avioane. Această dualitate între clasic şi “de împrumut”, însă, este foarte contrastantă, la modul cel mai deranjant şi în spiritul unui nou început sperăm să fie urgent remediat de viitoarea generaţie, ce va fi lansată la anul.

În rest habitaclul vast, finisat cu materiale de calitate (se remarcă mai ales lemnul), cu ergonomie tipic suedeză şi portbagajul imens (500 litri) recomandă şi mai tare 9-5. Este o alternativă reală, atît ca sistem de propulsie, dar şi ca maşină în sine, vizavi de clasica tripletă germană.

Mai rămîne de rezolvat problema bioetanolului, care, se pare, nu este distribuit în mod oficial de nimeni. Tocmai de aceea, importatorul Saab din Romănia – Augusta Motors – se implică activ în rezolvarea problemei de distribuţie, fiind în discuţii cu diverşi posibili parteneri.