Ford s-a încăpăţînat să defileze pe piaţă cu o generaţie Mondeo care, la capitolul design şi dotări, nu prea mai avea ceva în comun cu o mare parte a concurenţei. Dar acest lucru s-a rezolvat.

TEST cu Ford Mondeo TEST cu Ford Mondeo

Cu maşina eram mai mult decît familiarizat din imaginile oficiale, dar aşteptam să văd dacă va avea acelaşi impact asupra mea atunci cînd vom sta faţă în faţă. Într-una dintre parcările aeroportului din Olbia ne
aşteptau toate versiunile de caroserie, echipate cu toate propulsoarele disponibile la lansarea comercială. Şi mă văd nevoit să recunosc că designul are un impact mult mai puternic “pe viu” decît prin vizionarea unor imagini de presă.

Legătura dintre vechiul şi noul Mondeo este aceea că nu mai există nici una. Poţi căuta elemente de continuitate între generaţii, dar singurul detaliu comun este sigla Ford. Versiunile hatchback şi combi sînt cele mai reuşite din punctul de vedere al designului, sedanul avînd, totuşi, linia laterală alterată puţin de portbagaj. Dar să nu vă imaginaţi că acesta ar fi o maşină urîtă, nici pe departe, doar că nu are aceeaşi elaganţă şi fluiditate a caroseriei ca şi celelalte două versiuni.

Prea mult timp pentru contemplat liniile caroseriei nu am avut: ne-am aruncat bagajele în portbagaj şi am pornit la drum. Apropo, bagajele a doi jurnalişti s-au cam pierdut prin portbagaj, deci la capitolul volum noul Mondeo stă extrem de bine – şi vorbesc de versiunea hatchback. Despre interior pot spune că este extrem de bine realizat. Materialele rivalizează cu cele întîlnite în modele premium, ca şi finisarea. Cu toate acestea, Ford nu poziţionează noul Mondeo în segmentul premium.

Despre viaţa la bord şi, în particular, la volan nu pot vorbi decît de bine. Poziţia la volan este bună, adaptarea ei fiind facilitată şi de reglarea pe înălţime şi în profunzime a coloanei de direcţie. Volanul e plăcut şi extrem de prietenos în cazul în care dispune de comenzi pentru sistemul audio, computer de bord şi cruise control. Dar aş fi preferat, pentru versiunea echipată cu propulsorul de 2,5 litri turbo, un volan sport şi am să vă spun mai tîrziu de ce. Consola centrală te îmbracă bine şi este plăcută în finisarea “metalică”.

În prima zi de test, am degustat versiunea echipată cu propulsorul 2.5 Turbo, pe care îl găsim şi sub capota lui Focus ST. Dacă se adaugă la drumurile fabuloase din Sardinia şi faptul că drive-test-ul nostru s-a sincronizat cu etapa a şaptea din campionatul mondial WRC, se obţine un cocktail mustind de adrenalină, miros de cauciuc ars, benzină şi ambreiaj.

Acestea fiind spuse, am descoperit că, pe un traseu de aproximativ 200 km, Ford Mondeo 2.5T a consumat cam trei sferturi de rezervor, un plin implicînd 70 de litri de carburant. La prima vedere pare cam mult, dar în condiţiile în care s-a rulat în stilul “poate ne vede vreun manager din WRC şi ne schimbă viaţa”, este o valoare decentă. Cei cinci cilindri în linie, garnisiţi cu o turbină Garrett GT18, produc 220 CP, transmişi
punţii faţă.

Propulsorul trage extrem de bine şi de linear, surprinzător pentru un turbo, şi nu prezintă faimosul gol de turbină. Cutia este precisă, numai că, în cazul unei atitudini sportive la volan, va deranja distanţa cam mare dintre treptele de viteză pe grila cutiei. Această “strungăreaţă” a cutiei penalizează schimbările de viteze făcute prea vertiginos.

Versiunea testată în prima zi era echipată cu suspensia sport – o asociere de efect cu drumurile virajate din Sardinia. Tinuta de drum a fost exemplară pentru o maşină de familie, suspensia dezvăluind resurse mult peste cele de care are nevoie un şofer obişnuit. A impresionat rigoarea cu care puntea faţă urma linia impusă de direcţie. La virajele atacate în forţă, ai tendinţa să crezi, în primul moment, că vei sfîrşi într-o subvirare dizgraţioasă, însă o minimă corecţie aplicată din volan face maşina să se înscrie corect pe viraj. Poate asistarea direcţiei, care împiedică o comunicare reală cu şoferul, îi va deranja pe cei cu atitudini sportive, dar nu este o tragedie. Şi aici am resimţit lipsa unui volan sport. Maşina se adresează unui segment de piaţă ai cărui exponenţi nu circulă în fiecare zi pe probe speciale de raliu.

A doua zi, am scos la plimbare şi versiunea sedan, echipată cu propulsorul 2.0 Duratorq care dezvoltă 140 CP. Este probabil cea mai tentantă motorizare din gama Mondeo, nemaivorbind de faptul că pornirea se face de la buton. În momentul de faţă, Mondeo este cea mai matură ofertă de pe piaţă în segmentul ei şi am impresia că foarte mulţi concurenţi vor urma un facelift cît de curînd. Între timp, noul Ford Mondeo a fost certificat drept cea mai sigură maşină în privinţa prevenirii alergiilor cauzate de anumite materiale sau de aerul din interior.