Eram uşor crispat şi din cauza faptului că, sub capotă, aveam un propulsor aspirat în patru cilindri de 2.5 litri. Poate doar cei 170 CP mai îndulceau puţin crisparea, dar faptul că mai bine de jumătate din acest an aveam să rulez în Bucureşti... şi deja în buzunarul meu îşi făcuse culcuş un arici. Îmi aduc aminte că deja făceam calcule legate de autonomia cu un plin, de consumul mediu...

Am primit cardul maşinii pe la jumătatea lunii noiembrie. Aveam să descopăr încet că Renault-ul meu avea ascunse sub o caroserie interesantă din punct de vedere al designului mult mai multe surprize decât mi-aş fi imaginat. Un interior confortabil şi silenţios.

Materiale şi finisare foarte bună, un sistem audio cu magazie de cd-uri în unitatea centrală extrem de bună. Spaţiu interior, vizibilitate... poate pare o enumerare haotică, dar este o serie de atuuri pe care prefer doar să le trec în revistă. M-au convins şi, preţ de un an de zile, le-am tot descris în paginile Promotor.

Un propulsor care, la rece, porneşte fără mofturi, un acelaşi propulsor care s-a dovedit extrem de elastic şi prin urmare extrem de confortabil în traficul urban. Spaţiile de depozitare din podea pot părea un moft, dar m-am lăsat convins de utilitatea lor.

O pelerină de ploaie, o şufă de tractare şi-au găsit loc în ele şi nu au mai zăcut aruncate prin portbagaj. Buzunarele din portiere - la fel de utile. În mod cert voi avea nevoie de minim o oră pentru a recupera tot ce am ascuns prin maşină. Lucruri mai mult sau mai puţin utile, dar pe care vă garantez că am avut ocazia să le folosesc.

Fie că a fost vorba de cablurile de curent, de şufa de tractare... sunt şoferi în România care, la un moment dat, au primit ajutor dintr-un Koleos. Să vă mai povestesc despre sistemul din portbagaj de pliere a banchetei spate, extrem de util.

Poate nu este cea mai frumoasă maşină, aaa... cert nu este, dar o maşină nu se conduce din faţă, de la 2 metri. Habitaclul este universul unde socializezi cu o maşină, iar aici Koleos pot spune că satisface, iar dacă ar fi să dau o notă, probabil ar fi un 8,5.

Dar să contenesc cu lauda şi să mai trecem în revistă şi lucruri care deranjează. Unul dintre acestea este poziţia pedalei de acceleraţie. Detaliu pe care l-a remarcat Tudor, după un drum la Constanţa şi de care m-am lovit şi eu.

Apoi faptul că pe timp de noapte, chiar dacă reduci intensitatea iluminării, martorii luminoşi pentru poziţie, fază scurtă, cruise control şi lumini de ceaţă îşi păstrează intensitatea maximă şi deranjează. Poate cutia ar fi putut fi ceva mai bine insonorizată, şi nu ar fi ajuns la interior sunetele mecanice de la cuplarea treptelor, lucru valabil la rece.

Citeşte mai departe în pagina următoare »