Anduranta – Renault Mégane 1.5 dCi

Nu am apucat să mă vindec total după experienţa Koleos, aşa că
încă mai tresar când văd un „sand olive” prin oraş. Mă vindec la
volanul unui Mégane 3. Adică, în următoarele 6 luni, vom observa ce
înseamnă să fii proprietar de Mégane, noul Mégane, şi al unei
bijuterii de motoraş. După 2,5 litri benzină aspirat, am trecut la
1,5 litri turbo diesel.

Nu pot spune că noul Mégane îmi pare o maşină străină. Am venit de
la lansarea internaţională a modelului destul de plăcut impresionat
de evoluţie, dar mai ales de modul cum au reuşit francezii să
creeze două poveşti atât de distincte, plecând de la acelaşi
personaj, platforma noului Mégane 3. Coupé-ul trebuie degustat cum
se cuvine, de la 180 CP în sus, de preferat RS CUP. Fac ce fac şi
ajung pe câmpii, în loc să îmi văd cuminte de cei 105 căluţi.

Nu voi insista pe design, au curs râuri de cerneală pe tema asta.
În schimb, vreau să mă opresc puţin la sobrietatea şi eleganţa
caroseriei. Fără experimente estetice, doar un hatchback în cinci
uşi, care îşi doreşte funcţionalitate. Principalul atu al unei
maşini de familie.

Un interior spaţios pentru locurile din faţă, aerisit, luminos şi
cu o bună vizibilitate. Upgrade-ul calitativ al materialelor şi
asamblării nu face decât să completeze sentimentul de satisfacţie.
Modelul care a poposit în „garajul” ProMotor este în echiparea
Dynamique, la care putem considera dotări opţionale aerul
condiţionat cu reglare automată pentru două zone, sistemul audio
Arkamys, bluetooth şi USB.

Plus senzorii spate de asistenţă la parcare. Opţionale care, în
total, mai scot din buzunar 626 euro, dar care nu înseamnă mare
lucru în raport cu gradul de confort pe care îl aduc. Iar sistemul
bluetooth te scuteşte de amenzile vorbitului la telefon, USB-ul
face uitat CD-ul cu mp3, e suficient orice spaţiu de stocare
conectabil.

În relativ scurta perioadă de când am început convieţuirea cu
Mégane, am descoperit faptul că şi portbagajul este mai mult decât
suficient pentru nevoile unui cuplu. Eram sceptic în legătură cu
relaţia propulsor, maşină şi satisfacţia în viaţa de zi cu
zi.

Totuşi, 1.215 kg par o sarcină dificilă pentru un propulsor de
1.461 cmc, chiar dacă este el diesel şi supraalimentat. Dar vorbim
despre 105 CP livraţi la 4.000 rpm şi un cuplu motor de 240 Nm
disponibili de la 2.000 rpm.

Până la intrarea turbinei, se simte un gol de putere, dar apoi
totul este bine. Consumul? Cel mai distractiv aspect. La drum lung,
dacă eşti fan economie, nu este nicio problemă să scoţi sub 4 litri
în medie. Acum, în mediu urban, mă laud cu un consum de 8,5 litri,
dar de acasă până la redacţie propulsorul abia ajunge să se
încălzească.

În timp, o să disec modelul, dar pentru moment vreau să mă înclin
în faţa modului în care s-a descurcat prin zăpezi. Patru pneuri de
iarnă şi nimic nu m-a oprit. Nu am putut opri însă un posibil
taximetrist rămas anonim care s-a sprijinit în spoilerul spate plus
aripă şi portieră stânga spate. Credeţi că există cineva în România
să îl caute? Categoric nu…