Americanul din curtea ProMotor a ajuns la “venerabila” vîrstă de 7.500 km sau, pe limba lui, la aproximativ 4.700 de mile.

Dodge Caliber Dodge Caliber

Încă putem spune despre Caliber că este o maşină nouă, căci se vede: nici un element de caroserie nu s-a clintit vreun milimetru de la locul lui. Vorbim despre barele faţă/spate şi de etanşeitatea hayonului sau a portierelor. Poate este hilar să menţionăm astfel de amănunte, dar nu poţi şti niciodată cînd îţi pregătesc acestea o surpriză mai puţin plăcută.

Agreabil este faptul că s-a “maturizat” şi vopseaua, acum Caliber-ul afişînd un portocaliu ceva mai împlinit, vizibil atunci cînd scăpăm de praful şi nămolul aşternute pe caroserie, mărci ale şantierului numit Bucureşti. Pentru că am adus aminte de bombardamentul urban, este bine să amintim că suspensia îşi face încă treaba ca la zero kilometri.

Asta în condiţiile în care mai dăm peste cîte un crater, deşi încercăm să menajăm maşina ca şi cum ar fi a noastră. Am constatat o uşoară relaxare a frînelor, ele nemaifiind la fel de ferme ca la început, fapt care în mod cert ne va determina să trecem pe la service. Propulsorul parcă a mai cîştigat în cuplu la turaţii joase, adică nu mai moare cu una, cu două la regimuri subturate.

În schimb, în prima parte a plajei de turaţie, pînă în 2.000 rpm, nu mai urcă la fel de vioi. Un mic neajuns în cazul schimbărilor de bandă de rulare sau al plecărilor de la semafor. Consumul urban a crescut puţin, dar asta nu din cauze mecanice, ci de trafic. Ar trebui să introducem o rubrică de consum per oră, pentru că măsurarea lui la suta de kilometri parcurşi nu mai este relevantă.

Atîta timp cît faptul de a traversa Capitala, oricare ar fi momentul zilei, îţi răpeşte între două ore şi jumătate şi patru ore, cei 12 litri consum mediu afişat de computerul de bord reprezintă o valoare bună. Dar, imediat ce a dat de drum liber, extraurban, Caliber revine în normele furnizate de constructor. Un alt detaliu îmbucurător, descoperit odată cu venirea frigului, este capacitatea sistemului de climatizare de a încălzi habitaclul, chiar şi în cazul pornirilor la rece, în doar cîteva minute.

Nu sînt probleme nici în ceea ce priveşte dezaburirea suprafeţelor vitrate: în Caliber poţi conduce “senin” şi nu în “ceaţă”, cum se întîmplă cu o bună parte a colegilor de trafic. De un real folos se dovedeşte reglajul intensităţii iluminării instrumentarului de bord. Pe nivelul maxim, toate informaţiile sînt vizibile chiar şi pe un soare feroce, iar noaptea poţi conduce relaxat în semiîntuneric. Ar fi fost de preferat nişte faruri ceva mai puternice.

În cazul circulaţiei în mediu urban nu simţi această nevoie, dar noaptea, la rularea extraurbană, am descoperit că faza lungă este destul de vagă şi nu creează confort la înaintare. Pînă în acest moment, Caliber se achită cu brio de misiunea de a fi un partener simpatic, după care lumea întoarce capul. Modelul ştie să consume destul de puţin şi să te delecteze cu un sistem audio excelent. Să vedem cînd o să bage mîna ceva mai adînc în buzunar.