Modelul Hyundai Tucson second hand pe care l-am pus împotriva Daciei Duster nu era echipat cu un diesel, din păcate, ci cu un propulsor pe benzină, de 2,0 litri şi 140 CP, nivelul de echipare fiind unul superior.

Vorbim despre un model Tucson an de fabricaţie 2006, care contoriza la bord, în momentul acest comparativ, circa 87.000 km. Kilometraj realizat majoritar în traficul aglomerat din Bucureşi, dar şi pe autostrăzi europene sau şoselele României, de la un capăt la altul. Cu alte cuvinte, o maşină cu o utilizare conformă mediei automobiliştilor familişti care îşi cumpără SUV-uri.

Desi avea aproape 90.000 km, Tucson-ul se prezenta in conditii foarte bune, atat exterior, cat si interior

Vom trece repede peste considerentele privind designul exterior, Tucson părând ceva mai cizelat decât Duster şi dând impresia că e conceput mai mult pentru şosea decât pentru incursiunile în afara asfaltului.

Interioul, însă, oferă surprize foarte interesante. Deşi proprietarul nu face parte dintre cei care îşi consideră maşina un bibelou (deci putem considera modul de întreţinere a maşinii ca fiind unul obişnuit), habitaclul se prezenta foarte bine dat fiind kilometrajul nu foarte departe de suta de mii de kilometri.

Interiorul lui Tucson arata mult mai modern si e mai bine finisat decat la Duster

Tucson a fost lansat pe piaţă în 2005, deci este mai vechi, în ce priveşte concepţia, cu 4 ani faţă de Duster. Totuşi, planşa de bord te face să crezi că Duster a fost conceput în anii '80... Atât aspectul, cât şi ergonomia lui Tucson sunt foarte reuşite - mai ales dacă ne gândim că vorbim de o maşină second hand, fără urme serioase de uzură ale plasticelor sau tapiţeriei.

Volanul beneficiază de reglaj doar pe înălţime, la fel ca Duster, dar poziţia de condus pare ceva mai înaltă în Tucson. Dar nu mai puţin confortabilă, scaunul şoferului beneficiind de multiple reglaje şi fiind mai moale decât în cazul lui Duster. Ba chiar mai bine profilat.

Foarte bună ideea plasării manetei schimbătorului pe o "peninsulă" de la baza consolei centrale, pentru o manevrare cât mai uşoară, în timp ce la Duster pare cam prea în faţă, comparativ cu Tucson.

Ergonomie mai buna la Tucson, care are aer conditionat automat, nu manual

Consola centrală pare, la prima vedere, ceva cam aglomerată, deşi poziţionarea comenzilor este logică. De remarcat că butoanele au dimensiuni suficient de mari şi o lizibilitate foarte bună. În plus, Tucson avea climatizare automată, mai bine poziţionată decât cea manuală din Duster. În ce priveşte instalaţia audio, aceasta beneficia de MP3 player, dar şi de un display mai generos (deşi tot cu afişaj arhaic).

Mai adăugăm decorul dintr-un plastic granulat, plăcut la atingere şi cu aspect de aluminiu - impresia pe care o lasă, însă, este de calitate, nu de kitsch, ca acele plastice maronii pe care deja ne-am plictisit să le criticăm în Duster.

Despre plasticul general al planşei de bord în Tucson nu putem spune că am rămas impresionaţi, dar, prin comparaţie, Duster rămâne tot la capitolul "prea ieftin". Chiar dacă e comparat cu o maşină care are aproape 90.000 km la bord!

Indicatoare de bord ceva mai usor de inteles la Tucson. Computerul de bord e plasat mai bine la Duster

Nici măcar faptul că volanul lui Tucson era din plastic, faţă de cel îmbrăcat în piele al lui Duster, nu este de natură să ne deranjeze prea mult, feelingul fiind unul normal, nicidecum prea ieftin. O impresie mai bună lasă şi indicatoarele din Tucson, cu o aranjare logică şi foarte uşor de înţeles la o privire rapidă, comparativ cu afişajul digital pentru litrometru şi temperatura lichidului de răcire la Duster.

O notă mai bună pentru Tucson şi în ce priveşte manetele de lumini, respectiv pentru ştergătoare, care pur şi simplu îţi dau impresia unei calităţi mai bune. Doar în ce priveşte afişajul computerului de bord putem înclina balanţa în favoarea lui Duster - displayul fiind în partea superioară a ceasurilor de bord, deci puţin mai uşor vizibile.

Iar, dacă ne referim la ergonomia comenzilor pentru geamurile sau oglinzile electrice, bineînţeles că gruparea acestora pe portiera şoferului, la Tucson, este mult mai ergonomică şi intuitivă decât "împrăştierea" acestor comenzi în Duster: pe consolă butoanele pentru geamurile electrice faţă, pe tunelul central, sub mânerul frânei de mână, reglajul oglinzilor, între scaune butoanele pentru geamurile spate.

Ergonomie si spirit practic mult peste ce ofera Duster

O ergonomie mult mai bună oferă Tucson şi în ce priveşte spaţiile de depozitare din faţă. Între scaune, găsim o cotieră relativ bine plasată (are un reglaj nu tocmai confortabil), care ascunde un compartiment destul de încăpător pentru CD-uri şi alte mărunţişuri. La Duster, aşa ceva lipseşte cu desăvârşire - iar o eventuală propunere aftermarket nu credem că va fi mai bună.

În Tucson, două doze de băuturi sau sticle de o jumătate de litru sunt mai bine primite de suporturile de lângă frâna de mână. La Duster, în schimb, suporturile de la baza consolei centrale nu sunt suficient de adânci, în timp ce suportul pentru cei din spate e mai degrabă destinat unei sticle de un litru şi jumătate, dar are, la fel, o adâncime prea mică. Tucson, în schimb, le oferă celor din spate un mic spaţiu (care nu e scrumieră!), precum şi o foarte utilă priză de 12 V.

Duster are un mic avantaj in privinta spatiului interior in spate

Dacă tot am trecut în spate, să remarcăm spaţiul doar puţin mai bun pentru genunchi pe care îl oferă Duster, precum şi lăţimea mai bună a banchetei, 3 persoane fiind mai înghesuite în Tucson. În schimb, Tucson oferă o profilare mult mai bună pentru două persoane, precum şi o binevenită cotieră. Coreenii mai plusează cu buzunare foarte bine gândite în uşile spate, în timp ce la Duster doar uşile din faţă beneficiază de spaţii de depozitare, nu prea încăpătoare.

În ce priveşte capacitatea portbagajului, Duster este mult mai încăpător decât Tucson: modelul coreean are doar 325 litri în configuraţia cu 5 locuri (443 litri la Duster), iar, prin rabatarea completă a banchetei, se obţin doar 805 litri (jumătate din capacitatea maximă de 1.604 litri la Duster). În plus, Tucson este dezavantajat de locaşurile proeminente pentru amortizoare, care limitează lăţimea maximă interioară.

Portbagaj mult mai mare la Duster, insa modularitate mai buna la Tucson

Însă minusurile lui Tucson faţă de Duster, în ce priveşte portbagajul, se opresc aici. Deşi de pe modelul Tucson pe care l-am avut la dispoziţie lipsea copertina pentru bagaje, aceasta este, din nou, mult mai practică faţă de cea prost concepută de la Duster. Un alt lucru de apreciat în cazul lui Tucson: cârligele de pe spătarul banchetei, foarte practice pentru agăţarea plaselor de cumpărături.

Mai departe, rabatarea secţiunilor spătarului banchetei este mult mai facilă la Tucson, în primul rând datorită poziţionării clapetelor: acestea sunt mult mai vizibile decât manetele din Duster, deşi uşurinţa în acţionare ar fi aceeaşi. Însă Tucson are o găselniţă mult mai practică faţă de Duster, manevra de rabatare a spătarului însemnând şi avansarea automată a şezutului. Ceea ce are ca efect o suprafaţă complet plană în Tucson.

Nu foarte des intalnita: Tucson ofera posibilitatea deschiderii separate a lunetei

Nu am terminat: Tucson plusează cu deschiderea separată a lunetei, un lucru pe care l-am mai întâlnit doar în cazul lui Kuga (dacă ne referim doar la modelele din acest comparativ). Iar marginea de încărcare este la fel ca la Duster, adică lipseşte o bordură incomodă pentru încărcarea bagajelor.

Prin urmare, Hyundai Tucson îi dă lecţii destul de dure de ergonomie lui Duster. Iar, dacă ne gândim la faptul că vorbim despre o maşină second hand, este cu atât mai mult de apreciat faptul că impresia de calitate a interiorului este peste ceea ce oferă Dacia Duster, chiar dacă modelul românesc este în echipare de top Laureate.

E cazul să comparăm cele două maşini în mişcare. Pe asfalt şi în afara acestuia.

Vezi comparaţia între Duster şi Tucson pe şosea şi în offroad

Citeşte mai departe în pagina următoare »