VEZI TOATE CAPITOLELE TESTULUI COMPARATIV INSIGNIA ŞI AVENSIS VS. CONCURENŢA

Cel mai probabil aceasta este tendinţa de apreciere din ziua de azi. Dacă nu stă pe curbe ca o maşină de Formula 1, nu are milioane de cai putere şi o direcţie de kart, maşina nu este bună. Cu cât o maşină este mai sportivă cu atât este mai bună. Şi invers.

Motivul pentru care maşina se aude a fi bună se pierde pe drum, dar rămâne ideea de bază: că maşina este bună. Şi invers.

Mulţi oficiali Opel au declarat că noul Opel Insignia este un concurent pertinent pentru Volkswagen Passat CC, lucru, care spun ei, se poate vedea chiar din caroserie. Dar şi din motorizările existente sau chiar ţinuta de drum. Dar de la a avea pretenţii de concurent până la a se comporta ca unul drumul e lung.

Comportamentul rutier al noii Insignia este decent şi corect, fiind chiar un compromis destul de bun între sportivitate, cu un ruliu moderat şi frâne acceptabile, şi confort, chiar dacă la trecerea peste denivelări suspensia este uşor zgomotoasă, senzaţie amplificată şi de spaţiul interior destul de mare. În schimb, direcţia nu prea se ridică la nivelul pretenţiilor, fiind lipsită de feedback şi destul de imprecisă (aminteşte de maşinile americane).

Nici trecerea pe modul sport nu schimbă foarte mult situaţia, modificarea ce se poate observa cel mai uşor fiind trecerea iluminării ceasurilor de bord de pe alb pe roşu. Motorul diesel de 2.0 litri şi 160 CP parcă duce lipsă de cuplu la turaţii joase, dar aceasta este mai mult o caracteristică a dieselurilor de putere mare. În ceea ce priveşte antifonarea, aceasta putea fi în mod clar mai bună, ronţăitul tipic făcându-şi simţită prezenţa la orice regim de turaţie.

Volkswagen Passat CC (iniţialele vin de la Confort Coupe) se vrea a fi un sportiv confortabil şi în mare parte reuşeşte, chiar dacă este accentuantă mai mult prima caracteristică. Să fii confortabil cu jante de 18 inch, chiar şi atunci când nu eşti pe setarea sport, este un lucru foarte greu de realizat pe străzile din România. De evitat neapărat fiecare groapă mai seriosă, chiar dacă în cazul modelului Opel Insignia, dotat şi el cu jante de 18 inch, denivelările erau mult mai uşor absorbite.

Poziţia de condus joasă şi volanul bine profilat te îmbie la pilotaj, capitol la care VW Passat CC se descurcă cel mai bine. Avantajat de cea mai mică masă dintre modelele de test, dar cu un plus de greutate pe partea din faţă, modelul german este plăcut din punct de vedere dinamic şi cu o ţinută de drum neutră până foarte aproape de limită, lucru ce te-ar putea păcăli să forţezi până în punctul unde va fi prea târziu să mai faci ceva.

Vorbim în mod evident de o maşină destinată în primul rând şoferului, restul pasagerilor făcând act de prezenţă, putându-se bucura totuşi de o silenţiozitate foarte bună şi o rulare impresionantă pe drumurile bune.

Ford Mondeo şi Mazda6 sunt în mare măsură aproape la fel în ceea ce priveşte performanţele dinamice, cu un mic plus pentru Mazda, graţie greutăţii reduse. Direcţia este precisă, drumul este simţit destul de bine, iar zgomotul motorului ajunge în interior într-o gamă relativ moderată de decibeli. Poziţia de condus este la fel de bună la ambele, singurele diferenţe notabile intervenind la izul de confort la care vrea să apeleze fiecare în parte.

Dacă în Mondeo se doreşte menţinerea unui compromis rutier foarte bun între confort şi sportivitate, în cazul surorii japoneze atmosfera îmbie mai mult la un condus alert prin intermediul designului atât exterior,, cât şi interior. Modelul Mazda6 disponibil la test a fost dotat cu noul motor diesel de 2,2 litri, dar în varianta de putere de doar 125 CP - s-a descurcat, totuşi, onorabil ca performanţe.

Cum, însă, nu toată lumea doreşte direcţie şi suspensii tari şi nici nu are de gând să se bucure de un condus la limită pe Babarunca, putem să vă prezentăm şi divizia de maşini orientate spre confort.

 

Citeşte mai departe în pagina următoare »