Interiorul a fost dintotdeauna o sursă importantă pentru dezbateri atunci când vorbim despre maşini. Pornind de la poziţia de condus şi ergonomia bordului şi terminând cu mult trâmbiţata calitate a materialelor şi a asamblărilor. Vechiul Opel Astra s-a situat satisfăcător la toate aceste capitole, chiar dacă a mai avut unele scăpari, precum comanda aerului condiţionat, care se realiza din meniul maşinii.

Trendul în ceea ce priveşte interioarele este clar: inspiraţie cât mai puternică de la modelele mai mari din gamă. Volkwagen Golf 6 a împrumutat numeroase elemente de la Volkswagen Passat CC, Renault Megane de la Renault Laguna, Ford Focus la facelift a venit cu numeroase elemente care aduceau aminte de noul Mondeo iar Opel Astra este şi el un exemplu cât se poate de elocvent.

În cazul ultimului model, germanii au reuşit să preia multe dintre calităţile interiorului de la Insignia, ameliorând semnificativ capitolele mai puţin fericite. Astfel, în Astra poziţia de condus este una cu o tentă uşor sportivă, dată atât de poziţia ansamblului scaun-volan-schimbător de viteze cât şi de designul elementelor interioare. De la feţele de uşi până la ceasurile de bord şi consola centrală. Un plus pentru iluminarea interioară, albă sau roşie, care se regăseşte chiar şi sub tunelul median.

Volkswagen Golf este un exemplu de simplitate şi ergonomie, mai ales după ce te obişnuieşti cu el. Asta pentru că m-am chinuit ceva până mi-am dat seama cum se aprind farurile de ceaţă. Poziţia de condus joasă şi scaunele confortabile asigură un compromis foarte bun între sportivitate şi confort iar ceasurile sunt uşor lizibile şi poate enervant de simple. De remarcat sistemul audio cu touchscreen, care punctează foarte bine la capitolul ergonomie.

Francezii au ales cartea futurismului, cu ceasuri de bord digitale. Reanult, a combinat aspectul clasic cu un vitezometru central afişat de un ecran cu cristale lichide, care se ocupă şi de furnizarea informaţiilor legate de temperatura apei sau de combustibil. Citroen a mers pe varianta radicală, mutând aproape toate indicatoarele în centru, sub un acoperiş, care suprinzător, asigură o lizibilitate crescută în orice condiţii. Totuşi, ambele soluţii suferă de câteva probleme naturale: refresh-ul este destul de mic la vitezometru iar indicatoarele pentru combustibil cu foarte puţine gradaţii nu asigură un grad de exactitate satisfăcător.

Poziţiile de condus în ambele modele din hexagon sunt îndreptate vizibil spre confort, C4 cu un şezut destul de ridicat chiar mai mult decât Megane. Climatizarea şi sistemul audio sunt bine delimitate în bord, şi în plus ambele modele beneficiază de un satelit de comandă pentru ambianţa sonară a habitaclului. Pedalierul din Citroen C4 este situat sus, aşa că necesită o perioadă de acomodare.

În Seat Leon parcă te scufunzi, linia geamurilor şi poziţia foarte jos de condus contribuind din plin la această senzaţie. Scaunul cu profil sport şi volanul pe măsură, chiar dacă puţin mare, asigură cea mai sportivă poziţie din test, îndreptată spre condus. Astfel, nu mai iei în considerare faptul că bordul este relativ "golaş" iar comenzile sistemelor de climatizare şi audio sunt un pic aglomerate.

Şi Fiat Bravo vrea să atingă tuşa sportivă, beneficiind de atmosfera caldă, latină din interior, spre deosebire de răceala teutonă din Seat. Volanul din piele este excelent, consola centrală e îndreptată spre şofer, scaunele sunt mai mult confortabile decât sportive însă schimbătorul de viteze putea să fie mai bun.

Nu în cele din urmă, Ford Focus ar putea fi caracterizat de un singur cuvânt: corect. Foarte puţine îi poţi reproşa modelului Ford, poate doar lipsa de pasiune. Pedalierul, volanul, schimbătorul se află acolo unde te aştepţi şi sunt uşor de acţionat. Sistemul audio necesită obişnuinţă, însă poate fi controlat mai uşor cu ajutorul satelitului de pe coloana de direcţie.

Citeşte mai departe în pagina următoare »