Dacia, Ford, Băsescu şi FMI – perspective

Cu
siguranţă, în aceste zile aţi avut televizorul comutat pe
dezbaterile despre pericolul de a deveni „a doua Grecie” şi
apelurile pe care Preşedintele le face la solidaritate. Unitate
naţională care se va manifesta într-un fel de „şomaj tehnic„ lucrativ pentru toţi bugetarii şi un -15% la şomeri şi la
„magnaţii” pensionari, plus alte mici propriri pe ici pe colo. Dar,
în ciuda frustrărilor, nu vom dezbate efectele sociale ale
tsunamiului lansat de intervenţia FMI, ci cele de pe piaţa
auto.

Ca să fim
sinceri, va fi cam jale, pentru că o reducere atât de dramatică a
puterii de cumpărare pentru procent semnificativ al populaţiei se
va perpetua asupra întregii societăţi (cei de la privat care îşi
râd în barbă, sunt cam naivi crezând că nu vor fi afectaţi). Piaţa
auto este şi aşa foarte anemică, datorită crizei, dar şi
datorită „boom-ului”
din anii precedenţi care acum
ne arată şi cealaltă parte a versantului. Deci o astfel de
castrarea a veniturilor nu va fi de bun augur pentru cei care vând
maşini în România, asta este clar.

Dar există şi un
plin de un deget (de sugar) al paharului. Dacă rămân aceste măsuri
şi nu se umblă la taxe (nici nu ştim la ce să ne mai aşteptăm de la
aleşii care taie în carne vie pentru a acoperi interesul propriu)
vor exista două entităţi care nu vor deplânge prea mult
situaţia economică a României: Dacia, în speţă Renault, şi
Ford. Degringolada economică în care va intra România va
aduce exact ce îşi doreşte un exportator, forţă de muncă (mai)
ieftină şi un leu mai slab în raport cu euro.

Constructorii
japonezi se roagă în fiecare noapte la deprecierea yenului – şi
chiar intervin subtil pe lângă instituţiile financiare – pentru a
deveni mai competitivi pe pieţele străine, în timp ce ai noştri
guvernanţi le vor face cadou companiilor producătoare automobile
din România mediul ideal (repet dacă vor rămâne aşa taxele).
Ecuaţia este simplă, dacă leul scade, cu euro obţinuţi din
afară poţi să cumperi mai mulţi lei, să îţi plăteşti angajaţii şi
furnizorii şi să îţi rămână mai mulţi euro ţie, iar
„impertinenţii” sindicalişti vor cere măriri de salariu
doar cu jumătate de gură văzând că ţara arde. Ba chiar
actualizările salariale ale angajaţilor vor trage spre zona cu
minus, că doar toată lumea suferă, nu?

Piaţa auto internă? Pentru Dacia deja nu mai este principala
piaţă de desfacere (deşi la Dacia va avea un efect imediat în
vânzările autohtone, dar Renault a pregătit bine intrarea pe alte
pieţe) şi nici Ford nu produce pentru români, modelele fabricate
urmând să fie exportate în Vest, mai ales B-Max. Acordaţi-mi, vă
rog, premisa că lucrurile vor ieşi aşa cum vor guvernanţii, şi cum
le-au anunţat acum, adică poporul va accepta fără să
crâcnească derogările de la un trai decent. Pentru că,
altfel, un mediu turbulent social şi economic nu va mai fi o
fundaţie solidă de a face predicţii asupra exportatorilor români
din orice domeniu. Mulţumim Preşedintelui şi Guvernului Boc pentru
că am început să căutăm jumătatea goală a unui pahar cu pelin.