Opinie

Opinie

Autor: Bogdan Nicolai acum 12 ani Opinii

Stau pe teras, relaxat în balansoar, mănânc un sanviş cu omletă şi sorb guri mici din cacaua cu lapte ca să mă mai încălzesc. Te privesc din când în când, timid, cautându-mi cuvintele. Eşti prima mea iubire şi mi-aş dori ca prima declarație de dragoste să te facă să piui.

Vreau să-mi clipeşti timidă din avarii. Pipa, pisica mea, a găsit sub scrin un rest de creion și va nota pe un şerveţel ce îți voi spune acum din toata inima. Apoi, emoţionată toată, va pune şerveţelul într-un plic şi cu sigiliu de labuță, îl va expedia spre ProMotor.

Cât de frumoasă eşti, cum stai aşa la umbra unui pom uscat, cu pete de zăpada-n jur! Crengile împart soarele-n zeci de fascicule care se sparg în tine, făcându-te să străluceşti. Deşi mă plimb cu tine mai mereu, interiorul tău îmi pare acum misterios, îți sunt străin.

Ce dor îmi e de tine, acum, când nu mai am benzină! Ce poezii frumoase ți-am scris, aseară, într-un tramvai bătran! Acum cobor spre tine, ca să fim mai aproape, să te ating şi să mă înclin în fața ta. Vreau să te pup şi să dansez în jurul tău!

Mă caut disperat prin buzunare şi iată, îl găsesc în sfîrşit. Îţi ofer acest buchet de flori măcinat în odorizant pentru că mi te-ai oferit. Erai virgină, iar eu un taur în călduri. 195 ți-am dat pe Autostrada Soarelui, iar tu n-ai plîns şi mi-ai şoptit c-ai fi putut mai mult.

Pagini: 1 2



Comentarii
Inchide