Interviu: Florin Georgescu şi Răcănel Alexandru vor stabili recordul naţional de viteză pentru nevăzători

Florin Georgescu şi Răcănel Alexandru, fondatorii asociaţiei Tandem, vor stabili recordul naţional de viteză pentru nevăzători, după care vor încerca să doboare recordul mondial.

Interviu: Florin Georgescu şi Răcănel Alexandru vor stabili recordul naţional de viteză pentru nevăzători Interviu: Florin Georgescu şi Răcănel Alexandru vor stabili recordul naţional de viteză pentru nevăzători

Ce înseamnă Tandem?
Răcănel Alexandru: Tandem este o asociaţie fondată anul trecut, un ONG, născută din dorinţa de a face lucrurile la modul concret. Activităţile desfăşurate de noi au avut un caracter de manifestîn scopul atragerii atenţiei, atât la nivel de mass-media, cât şi al societăţii. Ele sunt realizate de cele mai multe ori cu resurse proprii ale membrilor asociaţie şi în cadrul unor parteneriate. Putem cita aici Turul Romaniei pe bicicleta tandem făcut de Florin Georgescu (preşedintele asociaţiei) şi Răcănel Alexandru (vicepreşedintele asociaţiei)


Care este principalul obiectiv pe care doriţi să-l atingeţi în acest an?
Răcănel Alexandru: Stabilirea recordului de viteză pentru nevăzători. Iniţial, Florin a fost foarte reticent pe tema asta, dar după ce a cugetat mai mult şi-a dat seama că ar fi cea mai potrivită modalitate de a căpăta un pic de expunere.


Care a fost maşina de "şcoală"?
Răcănel Alexandru: Florin a învăţat să meargă pe un Daewoo Matiz, după care a trecut la un pas superior, Citroen C5, urmând ca în măsura în care găsim oameni care ne vor susţine în demersul şi iniţiativa noastră să reuşim să mergem cu o maşină mai bună, care să permită atingerea unei viteze de 200 de km/h. Această viteză ar reprezenta recordul national de viteză pentru nevăzători pe care dorim să-l stabilim anul acesta în septembrie. Practic în România nu există un astfel de record.

Tot ce ţine de implicare, de mişcare paralimpică, de activităţi sportive pentru persoane cu dizabilităţi este ca şi neexintent în România, pentru simplu fapt că nu produce bani şi nimeni nu-şi dă interesul pe tema asta. Sunt câţiva oameni care încearcă să facă câte ceva cum sunt băieţii de la care am primit noi drept sponsorizare cadrul de bicicletă cu care o să încercăm să ieşim anul astă la unele competiţii internaţionale. Cum ar mai fi Eduard Nova care nu are un picior şi deja aleargă în echipa lui Dinamo şi se bate la vârf cu ciclişti care nu au nici un fel de dizabilitate.


Cum se realizează antrenamentele?
Răcănel Alexandru: Ne urcăm în maşină, Florin la volan şi eu în dreapta lui...şi conducem, încerc să-l pilotez cât de bine pot eu. Nu avem un limbaj specializat ca la rally-uri, pur şi simplu este în funcţie de ce se întâmplă pe traseu în momentul restectiv. Ceea ce facem noi aici ţine de partea practică de atingere a vitezei maxime. Antrenametul lui Florin a început cu deprinderea abilităţiilor de a conduce. Am început în Politehnică, cu Matiz-ul, cu slalom, am ieşit pe drumuri private, am mers pe drum cu o bandă pe sens, ne-am încrucişat cu alte maşini. Oricum, Florin are o abilitate înăscută de a sesiza deviaţile de la traiectorie a maşinii şi de a le corecta, surprinzător, înainte de a-i spune eu.


De când au început antrenamentele?
Răcănel Alexandru: Antrenamentele au început de prin februarie anul acesta, dar nu au avut frecvenţă, din simplu fapt că, după cum vezi şi tu, suntem la vreo 50 de km de Bucureşti, ceea ce implică nişte costuri. Maşinile cad, nu putem ieşi pe drumurile publice, nu ne putem permite să închiriem o pistă de aeroport, practic nu avem un loc sigur şi dedicat în care să facem antrenamentele. Acesta este în momentul de faţă locul cu cea mai bună oportunitate de a desfăşura nişte antrenamente, pentru simplu fapt că acest drum are 6 benzi şi nu există trafic.


Cât timp durează o sesiune de antrenamente?
Răcănel Alexandru: O sesiune de antrenamente durează cam 40 de minute.


Ce reprezintă demersul vostru?
Răcănel Alexandru: Demersul nostru se doreşte a fi primul pas de atragere de fonduri pentru realizarea unui centru de pregătire paralimpică centralizată pe toate sporturile. Ar fi o iniţiativă unică în România şi din câte ştim noi şi în Europa de Est.


Care-i principalul obiectiv pentru anul viitor?
Răcănel Alexandru: Ne-am propus pentru anul viitor, ca pricipala activitate pe calendarul de evenimente a asociaţiei, să fie o ciclo-caravană. Vrem să o oraganizăm din România, să strabată vreo cinci tări şi să ajungă la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra. După care, în ultima parte a verii, sau începutul toamnei să încercăm să ajumgem în America, dacă vom găsi susţinere financiară, şi să încercăm doborârea recordului mondial de viteză pentru nevăzători. Viteza pe care trebuie să o depăşim este de peste 200 de mile, aproximativ 320 km/h.


Ce reprezintă pentru tine tentativa de doborâre a recordului mondial?

Florin Georgescu: Pentru mine personal, faza asta cu concursul, nu reprezenta nimic, pentru că mie îmi plac sporturile interactive, unde te şi mişti. Să apăs o pedală şi să ţin un volan în mână, nu prea este pentru mine o provocare, deşi îmi place. Nu cred că există baiat căruia să nu-i placă să stăpânească nişte cai putere. Însă, am zis că este prilejul cel mai potrivit pentru a promova anumite lucruri odată cu povestea asta.

Ce simţi la volan?

Florin Georgescu: Când sunt într-o maşină care are şi ceva cai putere, o simt aşa ca o felină puternică conştientă de puterea ei. De exemplu, am condus odată un Jaguar. E o nebunie, când auzi zgomotul grav al motorului, cu multă putere, un motor de rasă. Până şi eu simt diferenţa dintre calitatea materialelor. Imagineazăţi că ai intra pe de o parte într-o camera mobilată cu un mobilier de pal, pe jos un covor subţire de plastic, iar pe de altă parte întri într-o cameră mobilată cu mobilă din lemn de nuc, unde-i un covor gros, perdele groase la gean. Este o chestie de senzaţie foarte faină.


Cum veţi evolua în momentul în care veţi încerca doborârea recordului mondial?
Florin Georgescu: Există două posibilităţi. Cea a copilotului în maşină, sau varianta prin telemetrie, care implică o a doua maşină care stă în spatele tău şi te ghidează prin căşti, doar că această variantă presupune şi mai multe costuri, ceea ce nu ne putem permite. Noi, însă, vreo să demostrăm că doi oameni normali încearcă să impingă un pic mai încolo barierele normalului, firescului.


Care sunt planurile de viitor?
Florin Georgescu: Noi dorim să promovăm şi alte obiective (din punctul meu de vedere astea sunt cele mai importante). De exemplu noi în România nu avem un centru de cercetare de tehnologii de acces, de la tehnologii digitale, până la tehnologii de accesibilizare urbană. Din păcate nu există nici măcar ca şi concept. Pe de o parte scopul lor este facilitarea accesului la informaţie pentru categoriile de deficienţi senzoriali, mă refer la deficienţii de vedere, la deficienţii de auz. Pe de altă parte, scopul este de realizare a unui oraş accesibilizat care să-ţi permită, ca şi deficient, să nu ţi se mai pară aşa o aventură extremă să ieşi în Bucureşti.

Un alt obiect ar fi realizarea unui portal care să includă serviciile publice, făcându-le accesibile şi pentru persoanele cu deficienţe, inclusiv oameni de vârsta a treia care nu se pot deplasa. De exemplu, eu personal am nevoie de cine lângă mine ca să pot să-mi plătesc facturile... lucru aberant.

Vrem să relizăm şi un centru de excelentă pentru copii supra dotaţi. În România de astăzi este aproape acelaşi dezavantaj social între a fi un om cu deficinţe sau a fi un copil supra dotat. În sensul că la fel de "multe" lucruri ţi se pun la îndemână, la fel de puţin eşti sprijinit pe partea vocaţională, existând doar izolat centre unde copii să fie descoperiţi şi sprijiniţi.

Asociaţia Tandem doreşte să promoveze un parteneriat între persoanele cu dezavantaj social, nu neaparat oameni cu deficienţă. Ideea este în felul următor: eu de la vârsta de 7 ani, până la nivel postliceal am învăţat în cadrul învăţamântului special. Am trecut prin aproape toate şcolile de nevăzători din ţară şi ştiu că este un lucru nociv să cultivi existanţa colectivităţilor oamenilor cu deficienţe, ele putând fi integrate în societate doar spărgându-le la nivel individual, adică este necesară acordarea atenţei fiecărui individ în parte.

La ce provocări te mai gândeşti?
Florin Georgescu: Mie mi-ar mai plăcea şi o călătorie cu un caiac, sau cu o ambarcaţiune cu pânze, mi-ar plăcea să mai facem un treseu alpin de dificultate medie şi nu în cele din urmă un salt cu paraşuta. Ne gândim şi la un tur al Europei cu bicicletă şi dacă vom găsi suficiente finanţări să încercăm un tur moto.

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.