Care e preţul corect pentru o maşină second hand? Sau câte nu ştie românul amator de second hand

Când nu ai bani de o maşină nouă, e bună şi o maşină second hand. Dar cât de bună e o astfel de afacere, aici deja intrăm în ecuaţii demne de fizica cuantică. Mai ales dacă potenţialul client se uită doar la bani şi omite celelalte criterii importante care ar trebui să guverneze achiziţia unei maşini second hand. Dar poate mă înşel şi românul chiar se pricepe cu adevărat la fotbal, femei şi maşini...

Care e preţul corect pentru o maşină second hand? Sau câte nu ştie românul amator de second hand Care e preţul corect pentru o maşină second hand? Sau câte nu ştie românul amator de second hand

Personal, militez pentru achiziţia de maşini noi pentru că riscurile sunt mult mai scăzute: un lucru nou rezistă mai bine la uzură decât unul deja uzat, la o maşină nouă ai garanţie (deja vorbim de perioade chiar măricele), iar elementele de siguranţă şi confort sunt mai moderne.

În contrapartidă, toate acestea costă, de cele mai multe ori, prea mult faţă de cât ne permite nivelul scăzut de trai din ţărişoara noastră dragă (condusă de politicienii noştri cărora le urăm şi pe această cale ura noastră şi mândria mâhnirea, nu-i aşa?).

Iar, când nu ai bani de un lucru nou, apelezi la unul vechi, mai ieftin. O ştiu mult prea bine. Maşina mea, un Suzuki Jimny, am luat-o cu 110.000 km la bord. Garsoniera a mai avut nu ştiu câţi proprietari înaintea mea. Când stăteam prin chirie am avut pat second hand, frigider second hand, calculator second hand. Ba chiar, prin studenţie, nu mă dădeam în lături de la achiziţii din magazine ”cu haine de import”.

Iar ca mine sunt majoritatea românilor. Adică, să recunoaştem, am devenit o naţie second-hand, deoarece suntem aduşi încet la sapă de lemn de jmecherii care ne conduc - vorbesc şi de ăştia ai noştri, dar şi de ăia din vest. Însă nu vreau să divaghez acum şi s-o dau în teoria conspiraţiei mondiale.

Vreau să revin la subiect: maşinile second hand.

Care, momentan, sunt principala opţiune pentru românii care vor un mijloc de transport, fie din raţiuni utile, fie pentru că vor să epateze. Aţi auzit, doamna Rovana Plumb, domnule Ponta, ceilalţi din politică şi economie? Ia luaţi loc în bănci şi fiţi atenţi la o mică lecţie de logică.

Cea mai ieftină Dacia este Logan-ul de bază (motor 1.2, în echipare Acces), care costă 6.790 euro. Şi e cheală. Chiar dacă are ESP şi airbaguri laterale standard, e cheală la nivelul dotărilor de confort cât de cât moderne (nu ai nici măcar geamuri electrice sau radio...). Dacă vrei un minim de decenţă, trebuie să mai pui aproape 1.000 de euro pentru nivelul superior.

Au idee policienii ce înseamnă pentru un român normal suma asta, de 6.790 de euro? La care mai punem un timbru de mediu, un RCA, o înmatriculare, poate şi un CASCO... Aşa, groso modo, înseamnă peste 30.000 de lei. Româneşti, nu africani (au ăia în Botswana nişte ”lei” pe care orice român vi-i doreşte, în fiecare minut!).

Ia să vedem: la un salariu mediu pe economie de 1.000 de lei (exagerez, ştiu...), unui român i-ar trebui 30 de luni să cumpere cea mai cheală Dacia Logan. Dar fără să mai mănânce sau să bea, fără să-şi mai plătească întreţinerea, ce să mai vorbim de dobânzile băncilor, în cazul în care l-a pus dracul să facă un împrumut.

Foarte optimist vorbind, ipoteticul român cu 1.000 de lei pe lună are nevoie de doi ani şi jumătate ca să cumpere un Logan chel. Pe care să îl ţină în parcare. Că de unde bani de benzină? De service? De taxe?

Realist vorbind, o familie normală trebuie să facă nişte eforturi mari, chiar să se sclavagizeze pe vreo 5-6 ani, poate şi mai mult, pentru un Logan decent. Însă asta e o realitate pe care guvernanţii şi cei de la Dacia o au doar prin studiile lor virtuale.

Deoarece realitatea de la nivelul solului este alta: cei mai mulţi români nu îşi permit maşină, trebuind să trăiască de pe o zi pe alta, iar cei suficient de mulţi care au nevoie de o maşină, nu îşi permit una nouă şi ieftină, cum e Logan-ul cel mai chel.

7.000 de euro credeţi că e ieftin? Nicidecum.

3-4.000 de euro e, mai degrabă, acceptabil, iar până în 2.000 de euro putem spune că e oarecum ieftin, în timp ce maximum 1.000 de euro e o barieră psihologică pentru ”ieftin, frate”. E vreo maşină nouă care poate fi cumpărată cu maximum 4.000 de euro la noi pe piaţă? Doamna Plumb, vă rog, nu încercaţi să ne mai aburiţi cu programul Rabla. Fiţi cinstită: este? Evident că NU!

Deci e clar acum de ce majoritatea covârşitoare a românilor care au nevoie de maşină preferă să-şi cumpere maşini second hand? Ok, lecţia de clasa I s-a terminat, dar, după o scurtă pauză, vă invit la următoarea lecţie:

Ce defineşte o maşină second hand ieftină? PE PAGINA URMĂTOARE

Citeşte mai departe în pagina următoare »

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.