Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier

Duminică 14 martie 2011 a fost, cu adevărat, prima zi de primăvară, din punct de vedere al temperaturii şi soarelui. A fost, însă, şi o zi prolifică pentru poliţia rutieră. Iar eu am fost unul dintre contravenienţi. Dintr-o prostie.

Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier Cum să iei amendă de viteză... ca un fraier

Nu pot decât să fac haz de necaz de amenda pe care am luat-o duminică. Şi asta pentru că am "muşcat-o" pur şi simplu ca un fraier, în momentul nepotrivit, fără a intenţiona să fiu vitezoman din grandomanie sau, mai rău, să fac mişto de poliţie.

Lucrurile s-au petrecut mult mai simplu.

Zona Republica, pe unde limita de viteză este de 60 km/h, aşa încât de obicei merg cu maximum 70 km/h dacă permite traficul, pe principiul că "se pedepseşte depăşirea vitezei maxime admise cu mai mult de 10 km/h". În plus, am văzut de multe ori pe acolo maşini de poliţie care "vânau" vitezomani, deci nu are rost să risc degeaba ca să ajung cu două minute mai devreme unde vreau, nu?

Duminica aceasta prind la semafor o maşină în faţă. Se face verde. Bag în treapta întâi, dar cel din faţă nu se mişcă. Fac semnal cu faza mare "trezireaaaa", el nimic. Dau un claxon scurt, ca pentru cei pierduţi în reverie şi care uită să mai verifice culoarea semaforului. Gest încununat de succes, maşina din faţă se urneşte.

Trecem de intersecţie, dar remarc faptul că omul nu se grăbeşte. Înţeleg că e duminică, dar, dacă tot nu te grăbeşti, nu ar fi mai logic să intri pe prima bandă, dacă suntem pe două benzi? Nu, tipul din faţă stabilizează viteza pe la 40 km/h şi rămâne în faţa mea, pe banda a doua. În condiţiile în care eu nu eram ieşit la promenadă, ci mă interesa să ajung mai repede într-un anumit loc.

Pentru că mi s-a mai întâmplat să dau de dobitoci care aveau răspunsuri cretine dacă îi atenţionam prea mult în situaţii de genul ăsta, am decis să aleg soluţia cea mai rapidă: să trec eu pe prima bandă şi să îl depăşesc. Zis şi făcut. Atâta doar că am accelerat puţin mai tare, pe motiv de mici nervi de trafic, aşa cum ni se întâmplă zilnic prin Bucureşti, nu?

Suficient pentru ca acul vitezometrului să ajungă la 80 km/h, deşi eram doar în a treia, iar maşina cu care eram avea un motor de 1,4 litri şi 90 CP. În plus, nu am apăsat pedala în mod grăbit nervos, ci atât cât am considerat necesar pe moment să trec de domnul foarte odihnit din faţa mea.

Ei bine, chiar când creierul îmi dădea comanda să o las mai încet, că sunt peste 70 la oră, ce observ pe partea dreaptă, ascuns după un copac? Evident, un Logan MCV de poliţie. Într-o fracţiune de secundă am realizat că sunt 90% şanse să mă fi "pozat", iar agentul care mi-a făcut semn să opresc pe dreapta, la vreo 200 de metri mai încolo, a dus şansele la 1000%...

Din fericire, am fost prins cu doar 74 km/h, deci amendă minimă (14 km/h peste viteza maximă). Iar agentul s-a comportat foarte amical, ba a mai şi completat repede formularele respective. Şi uite aşa m-am pomenit cu prima (şi, sper, singura) amendă de circulaţie pe anul 2011.

Sincer, nu mă deranjează că, în loc să merg cu prietena la cinema, va trebui să pierd timpul pe la cozi la administraţia financiară să-mi plătesc amenda - am greşit, am fost prins, plătesc, accept regulile jocului. Însă mă deranjează teribil cât de uşor am depăşit limita de viteză, în condiţii de foarte mică enervare, deşi, în mod normal, pe acolo merg tot timpul regulamentar.

Nici măcar nu am adus în discuţie în faţa agentului comportamentul celuilalt şofer, din cauza căruia am acţionat cu un asemenea deznodământ. Nu avea nici un sens. Şi asta din cauza sistemului care este aplicat: pedepsirea acţiunii, nu încercarea de predeterminare a ei.

Probabil vi se întâmplă frecvent diverse situaţii în trafic, în care încercaţi să evitaţi vreun tembel sau să găsiţi o soluţie la o problemă cauzată de vreun neatent în acel moment, dar sfârşiţi prin a evita la limită un accident sau chiar să produceţi unul.

Iar, în acest ultim caz, ajungeţi să plătiţi consecinţele, deşi cauzele iniţiale sunt provocate de alţii. Orice încercări de disculpare devin penibile în faţa organelor de poliţie - cu foarte puţine excepţii, când este clar că la originea evenimentelor au stat alţii.

În rest, însă, cum pot să fiu disculpat eu pentru depăşirea vitezei? "Domnule poliţist, mergea încet pe banda a doua în loc să intre pe prima bandă". Probabil răspunsul politicos ar fi fost "mergea în limitele legale de viteză, v-aţi grăbit. Şi aţi încălcat legea". Evident, o întârziere de câteva secunde la semaforul care nu stă prea mult pe verde nu e împotriva legii, nu?

Pentru că legile bunului simţ nu sunt întotdeauna similare cu legile votate în parlamentul României. Iar a fi şofer se dovedeşte destul de greu: între neatenţia unora, nesimţirea altora şi pedepsele poliţiei, trebuie să îţi păstrezi luciditatea, calmul şi judecata sănătoasă. Pentru a supravieţui. Adică regulile dintr-o junglă.

Dacă nu reuşeşti, ajungi să plăteşti. Ca un fraier, de cele mai multe ori.

oraan.ro

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.