Despre aroganţa şoferilor de SUV-uri scumpe

Despre aroganţa şoferilor de SUV-uri scumpe

Autor: George Buhnici acum 8 ani Opinii

www.buhnici.ro – informaţie gratis despre lucrurile care contează

Peste weekend am condus şi eu, încă o dată, un astfel de SUV şi recunosc că mi-a plăcut prima senzaţie. Monstrul mecanic de două tone cu motor de trei litri motorină nu te lasă indiferent. Indiferent de marcă. Urcuşul la munte, pe serpentine, face din drum o plăcere mai mare decât ajungerea la destinaţie. Poziţia înaltă îţi dă o vizibilitate excelentă şi ajungi să înţelegi de ce vezi atâţia familişti în maşini de teren.

Vorba unui amic: „La un accident ajută să ai multă tablă în jurul tău, mai ales pe drumurile de la noi.”

Simplul fapt că priveşti o astfel de maşină îţi inspiră un oarecare respect, amestecat cu teamă. Şi atunci plăcerea… se complică. Trebuie să recunoşti că ţi-e teamă de ceva atât de mare când se pune în mişcare. De la volan ai senzaţia că poţi încăleca orice fel de bordură şi poţi ocoli aglomeraţia peste trepte şi pietoni cu totul.

Dar la fiecare frână simţi că tragi de hăţurile unui armăsar, care poate năvăli oricând peste cei din faţă. Ţi se face o teamă de mic Dumnezeu care le poate pecetlui sorţile celor din faţă într-un moment de neatenţie. Unii dintre noi au păţit-o şi le-a încheiat cariera pe sticlă.

Iar oamenii ştiu asta. Nu e de mirare că se dau la o parte precum potârnichile când te văd venind. Nici măcar nu mai este nevoie de flash-uri. Perechea de faruri şi bara din lunetă nu lasă indiferent nici un muritor de rând cu maşină mică. Acum, să fim serioşi.

Proprietarul unui astfel de mamut care tropăie pe asfalt este totuşi un om. Un om care are zile mai bune sau nu… Să te ferească pronia divină de furia lui, că eşti condamnat. Şi mai grav este când omul a băut sau a consumat ceva etnobotanic. Vezi cazul beizadelei cu X5.

Dar să vezi când se pornesc unul împotriva celuilalt… Imaginaţi-vă un slalom printre cele trei benzi din Otopeni făcut de doi cretini la oră de maximă aglomeraţie, duminica seara. Pe unul l-am ratat centimetric când a tras de volan din prima banda până într-a treia. Desigur, era tolănit pe o parte cu telefonul la gură, gânditor. Şi stânga pe volan la ora 12… Cursa schizoidă printre zecile de familii terifiate era pentru el o joacă de copii.

Aroganţa şoferului de SUV are cu ce.

Şi că tot vorbim despre partea cu pututul. Trebuie să recunoşti că un proprietar de SUV este un om potent. Omul chiar produce şi îi dă cu surplus în fiecare lună. Consumul de minim 13 litri de motorină la suta de kilometri nu îi cere decât un salariu minim pe economie la pompă, în fiecare săptămână. Şi datorită lui, şefii din companiile petroliere de la noi se uită pe geam râzând relaxaţi. La fel de puţin muncesc pentru o leafă decentă şi vânzătorii de maşini premium. Nici nu se lansează bine un model nou că are deja zeci de precomenzi.

Oamenii aceştia care conduc de sus sunt însă puţin masochişti. Pentru că nu cred că sunt toţi milionari ca să nu îi deranjeze cheltuiala usturătoare. Mulţi şi le-au luat în leasing şi trag de nişte rate lunare, care ajung şi la 2.000 de euro. Un schimb complet de anvelope, cu placuţe şi tot tacâmul, sare de 3.000 de euro. Treaba asta se întâmplă anual.

Asigurărea casco, RCA şi impozitele mai adaugă 3.000 de euro pe an. Bani de o maşină bunuţă la mâna a doua. Să punem la socoteală şi deprecierea. Dacă o iei de nouă cu 50.000 de euro, nu mai valorează decât 40.000 după un an şi vreo 30.000 după doi. După şase ani ai plătit maşina încă o dată prin costuri, dar ai pierdut 35.000 de euro prin depreciere. Cu totul, bani de o casă, ori ca să începi o afacere.

Sunt mulţi care au ajuns la fundul sacului cumpărând maşini scumpe şi nu le-au mai ajuns banii de benzină. Cum ar fi domnişoara care îmi oferea la schimb pe o garsonieră Porsche-ul dânsei Cayenne. Diferenţa dintre noi este că garsoniera produce trei plinuri de benzină pe lună, SUV-ul le consumă. Desigur, eu zgribulesc pe scuter şi stau cu ochii în patru precum girofarurile după şoferi neatenţi. Dânsa merge la căldurică pe fotoliul de piele umblător. Cine pierde? Cine câştigă?

Care ar fi primul lucru pe care l-ai cumpăra TU cu 50.000 de euro?



Comentarii
Inchide