George Buhnici – 1 dec. 2008

www.buhnici.ro – Informaţie gratis despre lucruri care costă

E un… tabiet al meu să spunem. Îmi place să schimb maşina anual. Cumpăr întodeauna second la 2-4 ani vechime din Germania, exact când maşina, aflată încă în stare foarte bună, pierde cel puţin 60% din valoarea de nou.

Aşa am făcut prima dată în 2004, când mi-am luat Volvo V40 la 7.000 de euro. O maşină care nouă costase de patru ori mai mult. La fel am făcut apoi, pe rând, cu două BMW 320D. Am dat pe fiecare aproximativ 11.000 de euro. Maşini cu preţ nou de listă 38.000 de euro.

Unii îmi spun că sunt zgârcit că nu îmi iau maşină nouă. Se poate. Prefer însă atributul de "chibzuit". Îmi place să scot maximum de profit din banii mei. Nu sunt nici sărac, nici bogat. Statutul de "vedetă" autohtonă nu mi-a adus încă sutele de mii de euro, casă în Dorobanţi şi Q7.

Toţi banii pe care îi cheltui sunt ai mei, munciţi după un program prelungit, stresant şi obositor. Stau în chirie şi sunt un român mediu, nu un neamţ cu leafă de 3-4.000 de euro. Nu îmi permit să înnoiesc leasing-ul pentru ultimul model de maşină nouă la fiecare trei ani, aşa că mă mulţumesc cu ce lasă neamţul la buy-back. Cu diferenţa de bani prefer să plec în vacanţe şi să trăiesc clipa cu cine îmi place mie.

Dar să revin la maşină, că am deviat-o… în chibzuinţă.

Vând o maşină oarecum exotică pe o piaţă obsedată de mărcile germane. Nu ridicaţi pietrele, sunt şi eu fan al "teutonelor". Visul meu este, totuşi, un BMW M3, însă mă mulţumesc şi cu 335i Coupe. Am scris pe blog de ce nu îmi iau… Că nu îmi permit, încă…

Cu toate acestea nu sunt un cal cu ochelari pus în căpăstru de reclame. Mai citesc, mă mai documentez, stau de vorbă cu oameni din domeniu. Aşa am aflat că mărcile japoneze bat la fiabilitate tot. Tot ce mişcă pe patru roţi. În Top10, primele 8 sunt japoneze, pe 9 e Skoda şi pe zece încă o japoneză. Fugi de aici, spun cei mai cârcotaşi! Îţi faci reclamă!

Vă recomand atunci o plimbare la un service Honda. Eu lucrez cu cei de la Asko, pentru care am un respect deosebit. Mai rar oameni cu atât bun simţ şi atât de amabili pe o piaţă unde eşti obişnuit ca şeful de service să arate şi să vorbească precum un "ciocănar". Am fost pe la ei de câteva ori şi nu am văzut o singură maşină în service pentru o reparaţie mecanică. Revizii şi tinichigerie. Din astea trăiesc ei. Plăcuţe, uleiuri, filtre şi "tăblărie" la greu. Şi aşa e. Întrebaţi un proprietar de "japoneză".

Şi totuşi, de ce nu reuşesc să îmi vând maşina?

Pentru că piaţa de la noi încă nu s-a maturizat, iar eu am investit cu sufletul şi nu cu capul. Dacă vrei să revinzi o maşină second-hand, aceasta are cele mai mari şanse să îşi găsească rapid un stăpân nou dacă este germană şi e pe motorină. Aşa că sunt condamnat să aştept un pasionat care să ştie că o Honda Civic Type-R bate un Volkswagen Golf GTI şi să fie suficient de (in)conştient că va avea aceeaşi problemă ca mine când se va plictisi să bâzâie prin oraş.