Opinie

Opinie

Autor: Alexandru Banu acum 12 ani Opinii

Dacă aş fi puţin mai bogat decît sînt acum şi dacă fiecare om care-mi place ar accepta să-şi sacrifice cîteva minute ca să stea cu un prost ca mine, aş fi un prost fericit. L-aş plăti scump pe Haruki Murakami să mă ia cu o Honda Civic sau cu o Mazda Coupe de la Aeroportul Haneda din Tokyo, să stăm de vorbă în Parcul Hibya măcar cît să-mi spună ce i se pare ciudat în ultima vreme şi să ne încheiem întîlnirea cu o cafea şi un sashimi într-un restaurant scump din zona Ginza.

Apoi, dacă tot aş fi în zonă, aş traversa Pacificul şi toată Canada pînă la Montreal, ca să închiriez un Ford Ranger cu care să-l plimb pe Leonard Cohen prin sufletul meu. Să-mi cînte “Because Of”, iar eu să-i spun “Adio, bătrîne!” şi să plîng. Dacă te uiţi pe hartă, ai să-ţi dai seama că Montrealul şi Parisul sînt cam pe la aceeaşi latitudine. Şi ce mai înseamnă un Atlantic la vitezele atinse în zbor în ziua de azi? Cu gîndul că doamna Celine Dion ar trebui să facă foarte des drumul ăsta, iată-mă faţă în faţă cu Turnul Eiffel, ţinîndu-mă de gît cu o statuetă aurită la Domul Invalizilor.

Francezii nu mi-au plăcut niciodată şi nici maşinile lor. Aşa că aici aş închiria un Jaguar şi l-aş plimba de la un muzeu la altul pe Costin Popescu, proful de publicitate de la Jurnalism, cu condiţia să-mi ţină un discurs lung despre ORICE. Mi se pare la un moment dat că-l văd pe Andy Garcia. Ba nu! Să înnebunesc! E chiar Modigliani! Îl recunosc dupa vopseaua de pe mîini. Maşina se scutură puţin de modernitate, străzile devin pavate, felinarele se aprind şi, pentru cîteva grame de opiu şi două sticle de vin, maestrul urcă în dreapta mea. E vara călduroasă a lui 1900 şi ceva. Ne plimbăm printre sute de nuduri de femei care ne privesc cu ochii goi… la propriu.

După cîteva secunde, Modi mă salută, coboară şi rămîne cu una dintre ele. Fetei îi apar ochi, iar eu mă sperii şi mă trezesc la realitate. Întors la Bucureşti, îmi fac o listă lungă de tipi pe care i-aş plimba şi aleg dintre ei vreo patru-cinci. Pe Alexandru Andrieş l-aş ruga să-mi spună cam pe la ce oră serveşte prînzul la Edgar’s, ca să-l trec eu strada cu maşina, de la Arhitectură pînă-n pub, printr-un ocol obligatoriu de Universitate. Dacă nu e aglomerat, într-un minut poate să-mi spună o "Poveste mică", iar dacă prindem şi un stop în faţă la Istorie, poate băgăm şi-o glumă despre "Miliţienii" şi exclamăm ironic: "Ce oraş frumos!"

Dacă ar mai trăi Nichita Stănescu, ar fi singurul pe care l-aş lăsa să fumeze în maşină, poate, poate o să dea fumul afară cu tot cu versuri. Pe Cheloo ar trebui să-l plătesc scump, pentru că-l vreau la pachet, cu tot cu Mitsubishi-ul preparat pentru offroad. M-a mai plimbat o dată şi am prins gustul. Sătul de maşini, aş alege pînă la urmă un mijloc de transport care a atins de zeci de ani perfecţiunea: bicicleta! Ştiu că Artan a venit mai demult la noi la emisiune pedalînd. E omul cu cel mai subtil umor din cîţi am cunoscut, aşa că nu m-aş plictisi dacă am da ture de Herăstrău împreună.

Tags:


Comentarii
Inchide