Propunerea mea de brand România

La întoarcerea din concediu în ţară am găsit mass media implicată într-un mare scandal privind exorbitantul logo de brand turistic România. Eu am o altă propunere: gratis, realistă şi bazată pe experienţa proprie.

Propunerea mea de brand România Propunerea mea de brand România

A venit vara şi, în ciuda faptului că vorbim de o vară de criză, mi-am luat concediu. Nu m-am dus nici la mare, nici la munte, ci la o nuntă a unor prieteni, taman la Bremen în nordul Germaniei. Dar, pentru că vorbim de un concediu, am vrut să mă simt confortabil, aşa încât am pus ochii pe Renault Grand Scenic, maşină aflată în test de anduranţă ProMotor.

Nu voi intra în detalii privind concediul meu (nu cred că interesează pe nimeni) sau performanţele şi confortul maşinii (pe care le-a detaliat colegul Constantin Ciobanu într-un test anterior). Mă voi referi la subiectul "Brandul de România", pentru care eu am o cu totul altă propunere. Este gratis, este originală şi oferă explicaţii concludente pentru România.

Aşadar, stimaţi guvernanţi şi miniştri ai turismului, iată ce mi s-a întâmplat.

În dimineaţa zilei de 15 iulie, deci într-o joi însorită, am plecat cu maşina spre Baia Mare, de unde urma să îmi încep cu adevărat concediul nord-european. După numai 10 sau 15 km de la intrarea pe autostradă, am observat în partea inferioară a parbrizului o crăpătură. Mică, nu m-a afectat prea tare.

La inceput a fost doar o fisura mica-mica. Dar care a crescut ca in povestile cu Fat Frumos!

Problema, însă, a început să se agraveze pe măsură ce Grand Scenicul înghiţea kilometrii de asfalt al aşa-zisei autostrăzi A1, aşa că, la ieşirea de pe autostradă, puteam observa deja de la volan cam 5 cm noi ai fisurii. În condiţiile în care nu am depăşit 130 km/h, iar diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară nu era drastică (la ora 8 dimineaţa).

Ei bine, pe la Râmnicu Vâlcea am făcut o mică pauză, destul de intrigat de ritmul de creştere al fisurii. Ocazie cu care am descoperit şi cauza: o mică pietricică, plasată la baza parbrizului, central. Adică foarte prost pentru parbriz, după cum aveam să aflu ulterior. Totuşi, nici acum, după ce am realizat că lungimea reală a fisurii depăşeşte 10 cm, nu m-am demoralizat - doar nu o să-mi strice mie concediul o fisură mică!

La Sibiu, mi-am amintit de poveştile cu Făt Frumos, care creşte într-un an cât alţii în şapte. Pentru că fisura mea devenise una serioasă, îndreptându-se hotărât spre mijlocul parbrizului. Interesant, nu drept, ci şerpuit. La Cluj Napoca, lucrurile au devenit cam alarmante, după ce mi-am dat seama că "micuţa" fisură depăşeşte 30 cm.

Din fericire, am găsit rapid un mic atelier de reparaţii parbrize, Llumar, plasat convenabil în centru, unde am băgat Grand Scenicul la o mică reparaţie, în speranţa că voi stopa evoluţia fisurii. Cei din service au fost prompţi, amabili şi nici măcar nu m-au taxat pentru urgenţă.

În schimb, căldura m-a taxat altfel: în timp ce adezivul special se usca, din locul în care fisura fusese oprită au mai apărut două fisuri, un fel de "Y". Deşi mi se spusese clar că nimeni nu îmi poate garanta durata unei astfel de operaţii, un minut sau o lună, cei din service mi-au dat garanţii ferme că pot pleca şi în jurul lumii, deoarece parbrizul este proiectat să nu se spargă în mii de bucăţi.

Aşa că s-a mai încercat rapid stoparea şi celorlaltor două fisuri care "izvorau" din cea principală, după care mi-am văzut de drum, într-un tempo destul de lent, spre Baia Mare. Totuşi, drumul extrem de denivelat şi plin de gropi până acolo a contribuit la evoluţia "Y"-ului.

Nu doar atât, până la plecarea din ţară, deşi maşina a stat parcată, "Y"-ul a evoluat nemaipomenit, depăşind jumătatea parbrizului. Totul datorită diferenţelor de temperatură cam mari între noapte şi zi. Prin urmare, în dimineaţa plecării, m-am trezit că trebuie să suport o fisură lăbărţată pe o mare parte din parbriz. Şi cine ştie cât mai avea să evolueze în periplul meu european!

Prima concluzie: fisura din parbriz s-a dovedit o carte de vizită specific românească. Un fel de simbol naţional, dacă vreţi, un corespondent al lui "Noi suntem româââââni!" al lui Furdui Iancu, pentru ca nu cumva să uit de unde am plecat când fi-voi prin cele ţări străine dus.

Am plimbat, aşadar, această fisură prin Budapesta, Praga, Berlin, Bremen, Viena. Pe unde i-a plăcut aşa de mult (sau a fost atât de impresionată), încât a uitat să crească! Vorbesc serios - în tot periplul european, cele două capete ale fisurii nu au mai evoluat, decât poate doi-trei milimetri.

Însă, după ce am reintrat în ţară, până la Bucureşti "Y"-ul a mai crescut cu vreo 5-6 cm, în fiecare parte. Probabil de bucurie că simte din nou România. Şi uite aşa am ajuns la concluzia că fisura din parbrizul Grand Scenicului reprezintă un adevărat brand de ţară.

SĂ VĂ EXPLIC MAI DETALIAT DE CE

Citeşte mai departe în pagina următoare »

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.