Şoferii stresanţi şi nesimţiţi

Simt cum adrenalina îmi umple arterele şi îmi răceşte rapid transpiraţia de pe coloana vertebrală. Se întâmplă de fiecare dată când mă urc la volan. Nu de bucurie că voi conduce din nou vreo maşină specială. Ci pentru că mi-e frică.

Şoferii stresanţi şi nesimţiţi Şoferii stresanţi şi nesimţiţi

www.buhnici.ro - Informaţie gratis despre lucruri care costă

Condusul a ajuns o pacoste pentru mine de la o vreme încoace. Am impresia că toţi idioţii şi sinucigaşii de pe stradă pe mine mă caută. Cred că îmbătrânesc, prematur… La fiecare 20 de kilometri feresc cel puţin unul.

Şoferii de duminică sunt uşor de îndurat. Îl înjuri scrâşnind din dinţi şi îl ierţi pentru că e prost sau ne-experimentat. Ce te faci, însă, când prostul e antrenat, odihnit şi agresiv? Vine cu furgonul, SUV-ul, Loganul până în spatele tău şi începe să dea flash-uri. Eu mă încăpăţânez să nu trec peste viteza legală prin Săftica. Ştiu că radarele din Ilfov îşi fac veacul prin zonă, aşa că depăşesc cu 70 de kilometri pe oră un şofer mai corect ca mine. Idiotul din spate vrea mai repede. Eu nu am însă decât un permis la care ţin ca la mama.

Viaţa se scurge rapid la 70 la oră. Îl simt cum îmi intră în siaj şi suge aspiraţia. Ochii lui injectaţi se văd precum ledurile în oglinda retrovizoare. Semnalizez scurt stânga ca să îi arăt că nu dorm, ci depăşesc. Nu ţine faza. Pişc scurt frâna ca să îl conving să ţină distanţa, că sperie oamenii din maşină. Tarzan trage de volan, o ia pe contrasens şi îmi taie calea. Pune frână violent. Îl ocolesc în ultima clipă şi aud în spatele meu încă un nene cu Logan fără ABS care frânează violent. Uitasem să mă asigur. Am trecut centimetric pe lângă carambol, ce mai...

Îmi continuu drumul spre Braşov. Suntem patru în maşină şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Primul instinct ar fi fost să îi fac şi eu viaţa amară idiotului, însă îmi dau seama că este o miză infimă prin comparaţie cu vieţile lor. Aşa că mă repliez pe banda unu, pun limitatorul de viteză la 100 şi continuăm cu muzică înainte. Până pe serpentinele din Valea Prahovei. Deja mă simt ca acasă. Mai e puţin până la Braşov. Când zzzzzzz!!!!

Xenoane! Xenoane! Xenoane! Xenoane! Extratereştrii au coborât pe Pământ şi au început invazia drumurilor naţionale din România. Mă dau la o parte din faţa OZN-ului cu număr de OT care se pune în faţa mea şi calcă violent frâna. Încerc să îl evit pe stânga, apoi dreapta şi tot aşa de câteva ori. Mă blochează precum în filmele alea americane proaste la care se uită el pe TV, în timp ce o fată se uită la mine râzând de pe locul din spate.

Ei se distrează. Trag pe dreapta şi îl las să se ducă. Jur că nu ştiu cu ce l-am enervat. La Sinaia îşi continuă numărul cu încă unul ca mine, derapează şi ratează un stâlp cu 120 la oră în oraş. Aproape că mi-a părut rău. Doamne, iartă-mă! Toate astea în numai jumătate de oră. Tremură carnea pe mine. Cred că îmbătrânesc...

Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.